Steven Bonica: UNDE DRAGOSTE NU E, NIMIC NU E!- ziarul Romanian Tribune, Chicago
Cu ce sa incep? Cred ca mesajul acestui editorial imi este deja transmis intr-o buna masura doar de titlu, lasand loc doar unei intrebari in dreptul fiecaruia: “am, sau ... n-am?”Desigur ca tumultul evenimentelor ultimelor luni, in special al ultimelor zile, m-au determinat sa scriu in editia de fata despre oamenii si lumea din jurul meu, cea care ma influenteaza mai tare in deciziile pe care le iau.
Am trecut printr-o perioada mult mai aglomerata si totodata mult mai dificila decat eram obisnuit. Si, nu pot spune ca am scapat cu totul de dificultatile coplesitoare - desi mi-as dori sa fie asa, insa am prins din nou o doza proaspata de curaj si entuziasm, fapt ce ma aduce iar in fata unora dintre dumneavoastra cu un sentiment de recunostinta si multumire pentru sprijin si incurajari.
Stiu ca toti trecem deopotriva prin criza economica mondiala si nici unul dintre noi nu este scutit de a-i simti efectul. Totusi, unele lucruri nu trebuiesc abandonate sau lasate sa moara doar pentru ca ne este mai usor si mai ieftin a le lasa condamnate uitarii si lipsei de apreciere. Nici un bun agricultor nu-si abandoneaza tarina daca nu-i da roadele asteptate ci se ingrijeste ca aceasta sa devina mai buna si nu isi pierde nadejdea niciodata. Desigur ca exemplul acesta nu este cea mai buna comparatie cu situatia ziarului de fata si a schiopatarii noastre in publicarea lui, insa pentru mine este la fel de greu sa renunt la publicarea ziarului ca pentru un agricultor caruia i-ar spune vecinii si prietenii sa renunte la pamantul sau dupa ani de munca asidua.
Daca in vremuri economice mult mai bune am reusit sa distribuim ziarul Romanian Tribune pentru mai bine de sapte ani fara intarziere cu regularitate in peste 28 de state gratuit, acest lucru a fost posibil datorita generozitatii unor oameni de afaceri ce si-au publicat anunturile publicitare in ziar. Odata ce economia americii a inceput s-o ia la vale, multi dintre acesti suporteri au luat decizia de a-si retrage rand pe rand reclama din ziar, ajungand in cele din urma sa avem insuficiente anunturi pentru a suporta cheltuielile de tipar. Pentru a mai reduce cheltuielile, dupa ce am redus personalul redactiei impotriva sentimentelor mele de apreciere pentru colegii mei si munca ce au depus-o, in primavara trecuta am schimbat si formatul ziarului avand o pagina redusa si consum de hartie mai mic. Totusi, aceste schimbari nu au fost suficiente pentru a acoperi cheltuielile mai ales ca in loc sa atragem noi clienti am mai pierdut pe cate unii care fie ca s-au retras din business, fie ca si-au redus mai tare costurile administrative.
Astfel am fost siliti sa apelam din nou la prieteni si la amabilitatea lor solicitandu-le participarea la o cina de gala in scopul strangerii de fonduri pentru resuscitarea ziarului. Nu am cuvinte sa le multumesc fiecaruia indeajuns pentru intelegerea lor si pentru dragostea cu care au raspuns.
De fapt, daca ar fi sa privim la numarul cititorilor care au beneficiat in mod gratuit de-a lungul anilor de acest ziar si daca doar a zecea parte ar fi calauziti de un simt al responsabilitatii si aprecierii, situatia ar fi cu totul alta. Am putea avea cate un eveniment de sustinere in fiecare luna la care sa participe cate 60 - 70 de suporteri amabili si moderat generosi - ale caror contributii nu ar trebui sa fie in cifre de cate trei numere, si tot ar fi suficient pentru a sustine nu doar acest ziar ci si mentinerea centrului cultural si al bibliotecii din cadrul micului complex Romanian Heritage Center.
Trebuie sa va marturisec faptul ca sentimentele imi sunt mixte dupa 15 ani de preocupare intensa in mod exclusiv in comunitatea romaneasca, nu pentru ca limba m-ar fi limitat ci pentru ca dupa 11 ani de trait in SUA am hotarat sa fac acest lucru deoarece am vazut multe alte comunitati etnice mult mai unite si mult mai bine expuse in fata autoritatilor americane si a cetatenilor acestei tari. Oarecum am satisfactia ca nu suntem azi la nivelul la care am fost acum 15 ani si ca aproape toate organizatiile si bisericile romanesti din aceasta metropola au progresat si au ajuns mai bine cunoscute si apreciate. Pe de alta parte sunt deseori coplesit de un sentiment greu de descris care provinde dintr-o analiza simpla si a numarului extrem de limitat al celor ce stiu sa puna umarul si sa-si ofere sprijinul si chiar o fac deseori cu multa dragoste - doar pentru a contribui la o viata social-culturala in comunitatea romaneasca din aceasta metropola care sa fie la nivelul societatii americane in care traim. Sunt ingrijorat de balcanismele, negativismul, barfa si invidia ce calauzesc mintile si inimile prea multor romani - contrar oricaror principii crestinesti, toate acestea contribuind la delasarea multor suflete bine intentionate si la descurajarea a multor actiuni si eforturi care ne-ar da un mai mare prestigiu ca si comunitate si i-ar putea face mai mandri pe copiii nostri ca sunt de origine romana.
Ziarul Romanian Tribune este doar unul dintre multele proiecte si eforturi ce s-a dorit si continua sa fie un liant unificator comunicativ ce ofera informatii incurajatoare (nadajduim - in cea mai mare parte), fara a face diferenta intre membrii comunitatii romanesti, nici din punct de vedere al apartenentei religioase si nici cu prejudecati legate de provenienta regionala sau teritoriala. Tocmai de aceea nu ma sfiesc a mai apela din nou la dumneavoastra, iubiti romani ce cititi acest ziar, sa nu va simtiti ca nu ar fi nevoie de sprijinul dumneavoastra. Ba dimpotriva! Va asteptam sa ne aratati putina dragoste si apreciere.
Sebastian Doreanu -"Leptinotarsa Decemlieneata, C" ziarul Gandacul de Colorado
Madalina Corina Diaconu -"Ne vindem istoria cu 20 de lei biletul" ziarul Gandacul de Colorado, USA
No comments:
Post a Comment