CULTURA

Aspects of the Regime of Forced Labor in Romania in the 1950 s’

Marius Petraru- Miorita USA

An understanding of the regime of forced labor in Romania is eased by a prior acquaintance with the working of that institution in the Soviet Union, where, with the benefit of thirty years’ experience practice behind it, it has become a permanent economic and political factor of the regime, forming indeed one of the characteristic and essential bases of that regime. It is therefore sufficient to recall that, in the course of the several years when Moscow government appointed a communist-dominated government in Romania, the system of forced labor has been gradually introduced and perfected in that country.

For the Moscow government, as for the dispensation it has installed in Romania, the aims of that regime are twofold: on the one hand, it seeks to increase production by setting up a vast labor pool, maintained at the barest subsistence level at a minimum cost, and on the other, by terrorizing and destroying all opposition, actual or potential, and creating a homogeneous and amorphous proletariat, it seeks to entrench and perpetuate totalitarian communism of the Stalinist variety.

Of the legislative texts and administrative provisions, some give precise and direct indications concerning the legal bases of forced labor. In the first place, there is the Penal Code elaborated by the communist regime and published in the “Official Monitor” Nr. 48, on February 27, 1948. A conspicuous feature of this Code is the extension of forced hard labor, which in the Criminal Code formally in force was provided for common criminals only, to convicted political offenders.

In addition to the so-called “political offenders”, the pool of available slave labor is also kept constantly replenished by these sentenced for alleged economic offenses. So-called economic sabotage had been made to cover a multitude of acts, through Decree Nr. 183, of April 30, 1949, published in the “Official Bulletin” Nr. 70, of August 17, 1950, which is specifically aimed at “punishing economic offenses.”

There is yet another means whereby the communist regime of Romania recruits slave labor with a semblance of legality, through administrative measures. This is provided by Decree Nr. 351, published in the “Official Bulletin” Nr. 54, of August 20, 1949, which is aimed at organizing so-called “re-education centers for vagrants, beggars, prostitutes, and panders.” The definitions given for these categories are elastic enough to provide great numbers of additional inmates for slave labor camps. Persons falling under the provisions of this Decree are sent to the so-called re-education centers, whose nature may be deduced from the fact that they are under the jurisdiction of the Ministry of Labor.

There is also a legislative provision of a general nature that permits the regime to send anyone, at any time, to forced labor. Article 111 of the Labor Code, which was published in the “Official Bulletin” Nr. 50, of June 8, 1950, reads as follows:

“The citizens of the Romania People’s Republic, in exceptional cases, in order to forestall or to fight calamities, and to cover the lack of labor that may be needed to carry out important state works projects, may be called upon to fulfill certain temporary labor obligations.

“The call to such temporary obligations of labor shall be issued, for a determined duration, by Decision of the Council of Ministers.”

And, lastly, there remains to be mentioned Decree Nr. 68, of May 16, 1951, published in the “Official Bulletin” Nr. 56, of May 18, 1951. This provides for the drafting of 45,000 to 55,000 laborers each year, from among young workers, which contingent is to be sent to certain professional and trade schools for two to three years, and then on to specialized schools for a further period of six months. Graduates of such schools, states Article 5 of the decree, “shall be assigned to sectors of activity, in accordance with the plan approved by the Council of Ministers”. The Decree further provides that those so trained and allocated must work “at least four years in the units to which they have been assigned.” This means in effect that a young boy or girl, once “recruited” by the Directorate General of Labor Reserves, is trained for at least two and half years, and is then “obligated” to work at least four more years for the state.

As to the “de facto” situation, occasional intelligence from behind the Iron Curtain provides some knowledge of conditions governing forced labor in Romania in the 50s’. Some reports even explain in a full detailed the life and organization of the suppression communist regime in the forced labor camp. The labor forced camp numbered consecutively, and are assigned to certain localities. In 1951 the famous “labor units” 2 and 3 were at the Cernavodă projects of the Danube-Black Sea Canal. Others are located at Cape Midia, Năvodari, Tasheul Lake, Basarab, Canari, Constanța, Tataia and Poarta Alba (See the Map). Others again have been assigned to the construction projects of the electric plants in Moldavia and Transylvania, and to projects of a military nature throughout the country.

The separation center was at Bucharest-Ghencea, where “labor unit Nr. 1” has its headquarters. Here, a vast camp of wood hutments has been built, and here laborers are registered and assigned to the various other formations. There was even a hospital for those seriously ill-need- less to add, a most rudimentary establishment. Here prisoners where never kept more than the time needed for completing the required formalities: about two days. Here, too, come those who have ended their terms and are to be set free.

As September 1951, the U.M. 2, at Cernavodă has include some 1,500 political prisoners and about 450 peasants, men and women, from the Vlașca district, sentenced for rebellion in September 1950 on the occasion of the forced collection of grains for the state. Members of the National Peasant and Social Democratic parties are also reported to be in that unit. The camp was located near the Cernavodă cement works. Political prisoners lived in wood hutments. Each hut has an iron stove and the portraits of Stalin and other communist heads.

Prisoners were awakened at 4:30 am for the roll-call, which was followed by a breakfast of ersatz coffee and a slice of black bread. They are then marched two miles to the actual working site, under heavy armed escort. Work lasts from 6:00 a.m. to 7 p.m., with half an hour off for the midday meal. Noon and evening, the meals are invariables, a soup of beans or potatoes and a dish of vegetables. On Wednesdays and Fridays-which are fast-day prescribed by the Church-a tiny portion of meat is added to the soup. The bread ration varies according to the nature of the individual prisoner’s work: 350 to 750 grams daily.

Laborers were divided into groups of 50 to 70, which must fulfill an ascribe “norm”, that usually fails to take into account the state of the weather, or other working conditions. The work consists mainly of excavation. Youngsters of 15 to 18 are required to carry at least 150 loads of stone a distance of 600 to 900 feet every day. The men go barefoot and their heads are shaved. Women, too, usually work barefoot. At the close of the working day, norms are verified. Those who fail to fulfill their assigned quotas are deprived of food and housed in the guardroom, without beeding of any sort. Those who worked well are given a post-card at the end of the week, which they may write to their family. As an exceptional favor, prisoners are allowed to receive from home a monthly parcel of food (about 11 lbs.) or clothing. In unusual and entirely rare cases, prisoners may be visited by members of their family. Likewise as a reward for over-fulfilling the norm, prisoners are permitted to deduct three days off their sentence for every day in camp.

Every evening, following dinner, a program of “political reeducation”, begins at 8:00 p.m. In the presence of political officers, prisoners must read brochures of Marxist doctrine, and study various themes, selected by the head of the “cultural agitation” unit of the camp.

This information has been confirmed essentially by a multitude sources from time to time. It is by now common knowledge that the notorious Danube-Black Sea Canal, leading from Cernavodă to Cape Midia, and designed to alter the course of the greatest river of Europe, is the most impressive among the works projects on which slave labor is used on a vast scale. Leland Stowe in his book, “Conquest by Terror: The Story of Satellite Europe” (Random House, New York, 1952), writes: “Several recent decrees indicate the growth of the slave system. In January, 1951, a “Central Labor Office” for all satellite states was established in Prague. Each Red puppet government was instructed to report to this office the total number of persons it had available for forced labor. A Soviet representative said that various East European states might be obligated to send their quotas of prisoners to work on major projects, such as the Danube-Black Sea Canal. This launches an all-satellite slave-labor pool, controlled by Moscow.” According to him, “more than 40,000 prisoners are said to work there under the harshest conditions.” And Leland Stowe adds: “A reported 10,000 to 20,000 Rumanian prisoners are slaving on the big Bistrița Valley hydroelectric project. Another 3,500 work on the Argeș Canal project.”

In treating the issue of forced labor in Romania, something must also be said of certain categories of slave laborers. In the first place, the very numerous former war prisoners which were held on the soil of the Soviet Union must be mentioned. In direct and flagrant violation of Article 20 of the Romanian Peace Treaty, of the total of less than 420,000 officers and men which were captured by the Soviet armies, only 190,000 were repatriated. One of the outstanding crimes of the communist government of Bucharest consists of its consent to the continued holding of the rest as slave laborers by the Soviet Union.

In this general connection, another brutal act of the Soviet occupation authorities, committed after the conclusion of the Armistice agreement with Romania, and in direct violation of the provisions of that agreement, must be mentioned. This was the mass deportation to slave labor in and about the Donetz Basin of entire age groups of the German minority of Romania, namely all males between the ages of 18 and 45, and all females aged 17 to 35. In spite of all protests of the then Romanian government, more than 100,000 Romanians of German origin were taken to the Soviet Union in unheated cattle-cars and freight-cars, without being allowed to take along any personal belongings whatsoever. There they were subjected to particularly inhuman conditions. Many died there, and most of those who finally were allowed to return remained with shattered health.

From the texts, testimonies, reports and other evidence it may be asserted without fear of contradiction that the existence of forced labor in Romania is amply proven. As has been shown, legislative texts and administrative decrees issued by the communist regime of Bucharest were not available before 1989 and the theme needs to be more investigated.

VERTIGO în retrospectiva timpului meu.

Portret autobiografic

Mihai Gheorghiu- ziarul Lumea Romaneasca

    ...
-    Daţi-mi un bilet până la staţia Sf. Elefterie.
-    Tinere, coboară şi ia-l pe 82, 84 nu merge într-acolo!

Lume multă, aglomeraţie ca de obicei deşi e seară, aproape noapte. Întind cei cincizeci de bani taxatoarei, iau biletul şi mă îndrept înspre uşa din faţă a troleibuzului, strecurându-mă printre oameni. La un moment dat atenţia îmi este irevocabil atrasă de un puternic miros de colonie “Bucureşti!”. Mama!!! Da, ea este! Colonia ei preferată o evidenţiază dsistinctiv. O văd undeva, ceva mai în faţă şi încerc din greu să ajung la ea, dar în drumul meu intervin tot felul de neaveniţi. O lume aiurea, în necontenită mişcare, o lume viermuitoare, care vrea mereu şi mereu ceva sau chiar altceva şi de îndată ce a obţinut cava-ul pe care l-a căutat iniţial, cu un stoicism egoist şi feroce continuă să caute aiurea..
O strig! De fapt încerc să o strig, căci vorbele nu-mi ies din gură! Mă mişc instinctiv şi cu atenţie, să nu-l supăr pe vecinul călător, să nu-i lezez drepturile..., să nu, cumva, să-l supăr. Mă gândesc la dreptul lui şi îl neglijez pe al meu, dreptul de a ajunge la mama! Dar oare, pentru el are vreo importanţă al cărui drept este mai drept? Nu, desigur că nu! Pentru el ca individ, dreptul lui este cel mai drept cel mai legitim, al celorlalţi, numai prin prisma cointeresării lui poate conta, eventual!

Troleibuzul se mişcă alene, prin intermediul ferestrelor lui dreptunghiulare, încadreate de cauciucuri negre şi late încerc să privesc în afară, să-mi dau seama cât mai am de mers şi unde anume să cobor....

Mă doare cumplit capul şi simt cum mă sufoc! Mama! Da, mama m-o vedea şi ea, o înţelege că nu mi-e bine? Mă simt rău, rău de tot. În jurul meu totul a început să se învârtă incontrolabil sau poate nu este aşa, ci mi se pare numai mie. De fapt am vaga impresie că eu sunt cel ce se învârte într-o lume placidă şi latentă...
“Apă, vă rog, apă! Mi-e sete, mi-e sete....” În fine, reuşesc să ajung aproape de geam. Privesc cu lăcomie în afară şi încerc să înţeleg unde sunt! Calea Griviţei 161, Buzeşti, prăvălia lui tăticu’... “Absurd, absurd!!!” Strig cu disperare, nimeni însă nu mă aude. Nici chiar ea, mama, pe care nu o mai zăresc deloc... A dispărut şi odată cu ea şi miasma coloniei ei... A coborât? Când şi unde, la ce staţie? De unde, până unde Calea Griviţei? Nu se poate, eu m-am suit în 82 şi merg la Cici, la casa noastră din Obedenaru!!!

Ce se întâmplă cu mine, unde mi-e capul, unde mi-e sufletul? Acolo sau aici? Încerc din greu să-mi reamintesc, să înţeleg unde anume merg..., îmi dau seama, însă că în creierul meu a pătruns haosul. Acel plânset al disperării, care a luat de la un timp locul PREZENTULUI inacceptabil, în căutarea timpului trrecut şi aparent pierdut...

"Bat câmpii", simt cum îmi arde tot capul. Aş vrea să mor, să se termine odată şi pentru totdeauna acest blesem, acestă saga a vieţii mele... Şi totuşi! Mă gândesc că poate încă nu este momentul.... Ce nebunie?!!!

Mă cutremur realizând că am trăit o iluzie deşartă! Nu era mama, nici vorbă! Ea a murit demult, de ani buni. Şi totuşi am văzut-o şi i-am siţit inconfundabilul miros de colonie Bucureşti!!! Visez, da...., trebuie să mă trezesc! Creierul meu a luat-o razna. Şi totuşi, nu! Nuuuuu! Vreau să ajung acolo, trebuie...

Mă uit din nou prin geam. Da!!! În sfârşit, mă apropi de casă!!! Pe partea stângă - Biserica Cotroceni..., pe dreapta -Magazinul de cafea a’ lui “Armeanu’”. În troleibuz nu mai este nimeni..., nici chiar şoferul. Oare când or fi coborât, cu toţii şi cum de nu am văzut? Culmea este că maşina nu mai opreşte! În faţă obsev, chiar în mijloc, Biserica Cotroceni... Ce oare se întâmplă şi cum să fac să pot coborî....?
“Apă, apă, mi-e sete...” Beau cu lăcomie câteva înghiţitur,i dar... nu simt nimic. Şi capul... mă strânge şi mă arde...
...
Mă aflu în faţa porţii vilei din Obedenaru şi încerc să intru, dar acesta nu se deschide... Trag insistent de ea dar degeaba...
Îl văd pe Pufi, care vine bucuros spre mine din spatele porţii. Am intrat deja şi privesc cu lăcomie intrearea principală a vilei, aşteptându-mă ca din spatele ei să apară cineva, oricine, la fel ca mai întotdeauna. Nu se întâmplă astfel aşa, semn că în casă domneşte pustiul, viaţa acesteia fiind decimată de moartea prezentului ireal. La un moment dat nu mai am răbdare să ajung sus şi strig din tot profundul sufletului meu:
- Cici!!!
Cici, nu-mi răspunde, însă se aude pianul! O văd aievea mângâind cu mâinile ei fine dinţii de sidef ai acestuia. Urc scările în fugă şi deschid imediat uşa albă a sufrageriei noastre.
- Cici, am venit acasă! Unde eşti, hai vino... Lasă glumele la o parte. De-ai şti ce dor mi-a fost de tine!
Cici nu-mi răspunde! Mă uit cu atenţie împrejur; totu-i la fel ca atunci, neschimbat: candela din colţul camerei, care arde împroşcând pe pereţi umbre sângerii, pianul, tablourile, chiar ţi măsuţa mea... Totul! Numai Cici nu este!
-Cici, Cici unde eşti?
Pe scări se aud voci şi paşi, ce calcă la întîmplare treptele.
- “Miuţă, de ce Miuţă? De ce-ai plecat şi ne-ai lăsat?” se aude vocea lu’ Cici.
Alerg spre hol lăsând în urmă-mi, la întâmplare uşa întredeschisă. La un moment dat cad.... Mă ridic..., nu se mai aude nimic...

Mi-e cald, capul îmi arde şi mă doare îngrozitor. “Apă, apă..., mi-e sete”.
...
Mă aplec printre fruzele de mentă din grădina noastră şi ridic capacul de fier al micului bazin cu apă. Deschid robinetul şi beau cu nesaţ, direct din gura micului bazin. Mirosul de frunză de mentă strivită îmi îmbie setea şi mă face să beau şi să beau....

Gata, nu mai pot! Mă învârt din nou în jurul pământului sau... invers. Nu înţeleg cum şi de ce?! Am visat, desigur şi acum m-am trezit! Căci Cici şi tăticu’ nu mai sunt, demult! La fel şi vila noastră din Obedenaru, la fel şi pământul nostru din Progreusu'. Totul, totul s-a pierdut, toţi ai mei au plecat... Şi atunci, eu?, Ce rost mai am eu în acest neant?
“Mi-e dor de voi, mi-e tare dor!!!” Strig… de fapt, încerc să strig, căci glasul nu mă ajută… deloc. Murmur încet, imperceptibil. Mă simt privit insistent, mă uit dar nu văd pe nimeni. Gata, cad, cad din nou, nu mai simt nimic…

- Ce ziceţi, domnule doctor, ce şanse mai sunt? Nu se poate!!! Faceţi, vă rog ceva, pentru numele lui Dumnezei!
- Nu ştiu ce să vă spun..., cu certitudine are temperatură mare, foarte mare. Pare a fi vorba de o comă. Acum, însă eu... ca medic... , pentru moment nu ştiu ce să vă spun. Delirează, pare rupt din această lume. Pare a fi suspendat între două lumi... Să sperăm că “lumea noastră” îl va convinge să rămână aici, de nu..., va pleca...

… Sulina, da Sulina! Acolo trebuie să ajung!
- Tant’ Dorina, dă-mi, te rog, mâna. Ajută-mă să mă ridic! Trebuie să ajung la tren, apoi la vapor. “Saligny” pleacă la 10 din Tulcea! De ce taci, de ce zâmbeşti aşa... trist? Spune-mi, te rog ceva! Te rog, nu mă privi aşa.. Plângi sau mi se pare mie? Ce-i cu voi, ce se întâmplă? Sunt eu, Michi, băiatul lui Miuţă, al vostru... Stai, te rog, de ce pleci şi tu? Ce se întâmplă cu voi sau... Nu cumva am murit?

-    “Apă, apă, mi-e sete, mi-frig... Şi apa asta tulbure şi învolburată a Dunării!!! Şi vaporul ăsta, ce parcă nu-şi mai găseşte odată stabilitatea şi se clatină atât de ameţitor! Mă învârt groaznic, totul se învârte în jurul meu: Dunărea, Saligny, Farul, Sulina, Marea...
...
... deschid poarta de lemn a Cazarmei şi caut cu lăcomie. De fapt, ce, pe cine? Mda… pe ei, pe toţi, căci mi-e tare dor!
– Muha! Ce bine-mi pare că te-am regăsit! Ce mai faci “bătrâne”? Mai ţii minte cum era să ne înecăm în Dunăre, atunci?
Muha se joacă cu o mingie pe terenul de sport din curtea Unităţii. E singur şi deşi vorbesc cu el, nu mă aude... Ceva mai încolo, în clădirea Unităţii, în sala de festivităţii îi regăsesc pe toţi strânşi în faţa “Rubin-ului”! Începe Robin Hood, se aude cântecul de început al serialului: “Robin Hood, Robin Hood…”
Undeva în faţă, pe un scaun -Mariana! Alături de ea -un scaun... gol. Probabil scaunul meu. Iată. deci, m-am reîntors, am scăpat! Totul, până acum nu a fost decât un vis urât! În sfârşit m-am reîntors la viaţă! Sunt EU, acelaşi de atunci, din totdeauna – “copilul visător de altădată”.
   Deci, totul: plecarea mea în America, supliciul meu de acolo, totul, totul a fost o utopie !!! Doamne, ce bine! Esti Mare şi Puternic!!!
…
Farul! Iată Farul meu! Doamne, nu speram să-l mai revăd vreodată, să mă mai regăsesc aici, pe digul din preajmă-i!
-    Mariana, unde ai fost până acum, unde ne-am pierdut unul de altul?
Mariana zâmbeşte şi... plânge amar. Mă îndrept spre ea, la fel ca atunci demult, cu intenţia de a relua totul de la capăt, din acel punct şi a continua frul întrerupt al vieţii.
E numai la câţiva paşi de mine şi mă aşteaptă... Încerc să merg, dar nu am putere să ofac. Picioarele nu mă ascultă...
– Stai! O strig şi ea se întoarce spre mine.
- Dragul meu, nu se poate. E mult prea târziu, totul s-a terminat. Rămâi acolo unde eşti, rămâi şi continuă ce ai început să faci. Trebuie, te rog! Scrie!!! Nu te opri, nu deznădăjdui, orice s-ar întâmpla. Numai aşa vom rămâne pururea împreună: tu, eu, Farul şi Sulina! Eu voi fi aici, întotdeauna, te voi aştepta alături de Farul nostru drag... Trebuie să termini cartea începută, deşi ştiu cât ţi-e de greu.
   Ai grijă de tine, dragul meu, te rog, te rog mult să mă asculţi.
Şi hai, trezeşte-te, te rog trezeşte-te, încă nu timpul... Treeeezeeeşte-te!!!!

- Trezeşte-te, Michi, mă auzi? Trezeşte-te, te rog! Strigă în cele din urmă doctorul, răsuflând uşurat la primele semne de reîntoarcere la viaţă ale pacientului.

Parfum de femeie...

• Dan Micu- Acasa Media

Arhimede spunea ”Daţi-mi un punct și răstorn Pământul”. Maia,.. Maia Morgenstern îl găsește și s-a apucat de treabă. Ne întoarce sufletele cu furcă, ne întreabă, ne povestește, ne ia inimile în palmele ferme dar delicate, se joacă cu noi, ne întristează, ne bucură și ne lasă parcă mai lămuriți asupra sensurilor vieții, asupra priorităților ei, asupra a ce este sau ce nu este deşertăciune...

Acesea au fost gândurile pe care mi le depănam la ieșirea din sală, după spectacolul ”Jubileu” în regia meșterului Radu Beligan, vinerea trecută, în care Maia Morgenstern a interpretat rolul unei dive, Amelie de Guerand.

Luasem bilete în primul rând, să o ascult, să o văd, să stăm așaaa.. la o şuetă. Drept să vă spun, cineva apropiat din familie, care joacă la Naţionalul bucureștean, mi-a pus o vorbă bună, mi-a dat cu câteva săptămâni înainte numărul de celular al Domniei Sale ca să-i pot lua un interviu. Nu am îndrăznit, era prea mult pentru mine și prea frumos. Anul trecut când am urcat pe Golgota, la Ierusalim, mă așteptam să o văd, în umbra crucii, planșă și cernită, așa cum am văzut-o cu toții în „The Passion of the Christ” în urmă cu câțiva ani. Păi cum era să o întreb eu banalități, despre proiecte de viitor, alte roluri sau despre șușanele apărute în presă? Maia este o minunăție prin ceea ce ne dăruiește ea și mai puțin pentru ce am aștepta noi de la ea. Întotdeauna e înainte cu un pas.

Așa că m-am așezat cuminte în rândul întâi și am așteptat-o cu răbdare să se facă lumină.

Autorii piesei „Jubileul”, Jean Marie Chevret și Michele Ressi, tradusă cu grație de Mona Radu, ne înfățișează într-un mod inedit viața artistei Amelie de Guerand, care așteaptă să participe la un show de televiziune organizat cu ocazia jubileului propriei cariere. Dacă până mai ieri era, dacă nu uitată, cel puțin neglijată de lumea teatrului, Amelie pare să reintre iar în centrul atenției, cu ocazia aniversării.

Pentru cei care nu au văzut piesa, la ridicarea cortinei, o vedem pe Amelie de Guerand așteptând nerăbdătoare în propriul apartamentul de lux, pe șoferul studioului de televiziune, care urma să o conducă la showul cu pricina. Făcea vocalize, își încălzea glasul, își îndulcea dicția și făcea ultimele retușuri toaletei impecabile, manechiurii și altor neînsemnate detalii ce aveau să farmece telespectatorii. Cum-necum, după câteva confruntări cu femeia în casă (Victoria Dicu), Amelie a noastră rămâne singură în așteptarea șoferului și are neinspirată idee să se joace cu telecomanda sistemului de închidere și blocare a locuinței. Sistemul fusese cumpărat de curând de spaima hoților care spărseseră casa de câteva ori în ultimul an. În consecință, din stângăcie, Amelie se blochează pe terasa imensă a aprtamentului, fără telefon, celular, telecomanada TV, fără mâncare, apa și accesul la dependințele casei. Poate asculta pentru o vreme prin ușa blindată a terasei mesajele celor care o căutau la telefon până când amuțesc și acestea.

Amelie De Guerand rămâne din acest moment singură, singură cu ea însăși, pentru aproape o zi și o noapte întreagă, pe acoperișul Parisului, fără putința de a fi auzită, remarcată, ”salvată”. Și atunci ce se întâmplă? Rămâne doar cu amintirile, așa cum rămânem la un moment dat toți, la momentul adevărului.

Din acest moment pe Amelie o cuprinde disperarea, că a pierdut șansa de a participa la show-ul TV care îi putea aduce iarăși faima de altădată. Începe așadar o cursă printre amintiri. Aflăm că ea se numește în realitate altfel, că a avut o copilărie fericită dar scurtă, întreruptă brusc de trei tineri care îi răpesc brutal fecioria. Rămasă însărcinată, este alungată de părinți de acasă și închisă într-o mânăstire, unde își desăvărseşte educația și își crește fetița. Norocul îi surâde și ia drumul teatrului pe care îl iubește cu toată ființa și pentru care își jertfește condiția de mamă și iubită. Ce reușește să primească înapoi este faima de divă care se risipește încet o dată cu înaintarea în vârstă Acum a ajuns să cerșească ”un rol, un rolișor, o telenovelă sau măcar o reclamă”. Își visează zilnic iubitul de o viață căruia nu îndrăznește să i se dăruiască de teamă că va trebui să îi dezvăluie secretele. Ce îi rămâne la apusul carierei este o glazură din ceea ce a fost, mărunte minciuni convenționale și răceala lumii ce o înconjoară.

Acum în singurătate începe să își reconsidere multe dintre hotărârile pe care le-a luat în viață. Își dă seama că lucrurile cu adevărat importante sunt cei dragi pe care i-a părăsit în diferite feluri, ceea ce este ea în adâncul sufletului cu bune și cu rele, și iubirea de care s-a ferit spre a nu-i aduce și mai multă suferință. Se simte împăcată cu ea însăși și se hotărăște să ia viața de la un nou început așa cum o fi el, chiar de mâine când va fi iarăși o zi. Nicodată nu este prea târziu.

Pe toate acestea Maia le parcurge cu o infinită gamă de nuanțe, cântând simfonia vieții la toate instrumentele, cu vocea convingatore cu inflexiuni care te duc din înalturi până în abisul cel mai întunecat, și invers , iarăși și iarăși mereu, ca viața însăși. Maia aleargă pe scenă într-o condiție fizică excelentă, are grație, se zbate, meditează, stă în cap pe scenă, ne prinde de încheietura mâinii și ne arată vâltorile prin care trece, așteptându-se ca din fiecare frază să înțelegem câte ceva, dacă nu tot și să o iubim nemărginit pentru asta. Și noi, asta facem!

Am ajuns la sfârșitul spectacolului ostenit, sensibilizat, dar fericit că eroina și-a recăpătat echilbrul, că și-a regăsit iubitul, fiica și că toate urmau să fie spre bine...

La căderea cortinei, am aplaudat cu toții îndelung chemând-o pe Maia la rampă de câte ori am putut, arătându-i la rândul nostru că i-am fost alături cu mare drag și îi vom fi de câte ori va urca pe scena din Toronto.

Mulțumim Maia!

Am ieșit în foier și am zăbovit câteva clipe, gândind să rămân să îi cer un autograf și să schimbăm câteva cuvinte. Am renunțat repede înțelegând că era greu să mai pun ceva în plus la aceea seară minunată. Am plecat agale, bucurându-mă că am văzut o piesă de excepție, că am fost cu Maia, i-am ascultat povestea din seara aceea, iar din primul rând i-am simțit parfumul de femeie. Pe curând!

MONICA LOVINESCU, SAU DESPRE DARUL ŞI NAŞTEREA DISCERNĂMÂNTULUI ÎN FAŢA GÂNDIRII TOTALITARE

…la 19 noiembrie, ar fi împlinit 89 de ani…

Moto: “În toate apologiile retrospective ale comunismului regăsim apelul la afectivitatea care ar scuza cele mai mari fărădelegi” (Jean-François Revel)

de Angela Furtuna- Romanian Times

În jurul marilor teme culturale şi existenţiale ce se întrepătrund în conştiinţa intelectualei livreşti care era Monica Lovinescu la vârsta tinereţei şi a debutului existenţei din exilul parizian, paradigma morţii şi a sinuciderii potenţează trăiri afective intense; e, pentru suflet, pretextul de a renaşte din propria cenuşă precum Pasărea Phoenix – dar, în acelaşi timp, e o avanscenă a identificării şi a autocreaţiei prin avatarurile structurilor temperamentale, cognitive şi reactive, recognoscibile şi asumate de scriitoare: „mi-am dat seama, în faţa acestui vid, că de fapt nu agnostică sunt, ci jansenistă, dintre cei cărora graţia le fusese refuzată”. Pentru prima dată, autoarea face mărturisirea că la mijloc a fost un act tranşant cu propriul ei stil de gândire, că a existat o decizie foarte personală, cu rol terapeutic, luată la limita de suportabilitate a suferinţei imense pe care o trăise până atunci, căci conştientizase în sfârşit originile răului care o măcinase sufleteşte. Amputarea liniilor de forţă ale traseului existenţial este o soluţie de sacrificiu. Pierduse într-un timp scurt cei trei piloni ai libertăţii: pe tata, ţara de origine şi pe mama (rămasă ostatică în ţara pierdută, şi aflată acum sub ocupaţie bolşevică). Singură de acum, în faţa unei lumi formată numai din pământ şi din cer – construită doar din tărâmul fără graniţe al exilului, ca lume imponderabilă şi fără piloni de susţinere –, copleşită de povara de a fi doar prin ea însăşi ceea ce fusese menită a fi, dar încă nu putuse cuprinde, Monica are intuiţia să renunţe la bocet, la auto-compătimire, la scâncetul interior al fiinţei speriate, „suprimând din Jurnal orice accent de jelanie”. Din slăbiciunile omului expus reimplantării într-un mediu de cultură străin, deşi nu tocmai necunoscut – căci asimilat prin educaţie –, Monica Lovinescu se va reinventa, după legi noi, care o opuneau sieşi pe sine. Plus d’états d’âme, ça suffit, va nota autoarea, când în româneşte, când în franţuzeşte, decizând să o rupă cu „sufletul” prohodit, să fie discretă, să elimine oglinzile şi revoltele. Monica Lovinescu avea să-şi prescrie singură reţeta psihologică a supravieţuitoarei, căreia îi va adăuga mai târziu, drept corolar, componenta etică. Maturizarea mea: îndepărtarea de mine, va spune, cu tenacitate, scrâşnind din dinţi. Prin urmare, va alege obiectivarea, estomparea introspecţiilor sterile, eliminarea autocontemplaţiei şi a dispoziţiilor narcisice. Până la urmă, este vorba, de fapt, despre un lung exerciţiu de iertare de sine, de acceptare a mutaţiilor care îi bulversaseră viaţa prin caracterul lor de forţă – politic şi de atitudine –, de deprindere a strategiilor de dezvoltare personală şi chiar de autodepăşire morală, prin ridicarea permanentă a pragului de sensibilitate şi prin adecvarea mecanismelor de apărare. În fond, sentimentele pe care le învingea acum, la maturitatea ce începea abrupt şi nemilos, făceau parte din gama trăirilor decisive: sentimentul de copil orfan, sentimentul de culpabilitate al supravieţuitorului, sentimentul de alungare al exilatului, precum şi sentimentul de ireversibilitate a timpului trăirii. Figurau, evident, printre compulsiile adaptative ale Monicăi Lovinescu, şi trăirile metafizice, ca la Louis Vincent Thomas[1] ; în faţa morţii – asimilată cu Marea Necunoscută –, expirul devine astfel o formă a non-cunoaşterii, fiind neesenţială, având ordin taxinomic de proces, dar numai muritul putând fi perceput de conştiinţă. Or, tocmai la acest murit avusese acces autoarea în ruminaţiile sale încredinţate Jurnalului. Iar acest acces se făcea de pe poziţiile tuturor speciilor de extrapolări, plecând de la angoasele colective, nu numai personale, tipice pentru civilizaţia europeană.

Pe de altă parte, atmosfera de teroare răspândită în Europa de stalinism şi ulterior de efectele bolşevizării Estului a marcat-o pe Monica Lovinescu, la fel cum a marcat puternic pe exilaţii români răspândiţi în toată lumea şi mai ales dintre cei care erau la curent cu fenomenul represiunii culturale şi politice din Gulag, extins şi asupra României, ţara lor ocupată. Chiar dacă cifrele exacte privind situaţia din România au întârziat să apară (iar evaluările încă nu vorbesc nici la data actuală prin cifre şi nume concrete, decât sporadic), începuse să fie cunoscută situaţia scriitorilor din Uniunea Sovietică[2], invocată şi de Angelo Mitchievici în recentul tratat asupra scriitorilor români şi francezi faţă cu Uniunea Sovietică[3]: „În anii 1950 a rezultat că din 700 de scriitori reuniţi la primul congres al Uniunii Scriitorilor Sovietici din 1934 numai 50 au supravieţuit pentru a-l vedea şi pe cel de-al doilea, în 1954.” Marea literatură rusă şi sovietică e traversată, sub totalitarismul roşu, de un val de tragedii, de sinucideri în cascadă ale marilor scriitori, sub presiunea lipsei de libertate, sub apăsarea persecuţiilor şi a cenzurii, prin inducţia distructivă a invitaţiei la autodistrugere provocată de schingiuirea conştiinţei şi de viaţa sub permanenta ameninţare sau suprimare, în condiţiile supliciilor de formare a utopiei omului nou, proiect ideologic anti-uman şi criminal. Despre toate aceste orori, Monica Lovinescu începe să afle veşti, disparate dar sigure, încă de la începutul exilului parizian, ceea ce îi permite să înţeleagă rapid faptul că modelul teribil impus conştiinţelor libere de către nomenclatura societăţii totalitare comuniste care cuprinsese şi România e unul apocaliptic[4]: „Esenin se sinucide în 1921, Maiakovski în 1930, marele poet gruzin Iaşvili se sinucide în 1937 „ca urmare a arestării altor personalităţi literare gruzine, în special a prietenului şi egalului său, poetul Tiţian Tabidze”[5] ”. Maria Ţvetaeva se sinucide la Ielaburg, pe 31 august 1941, „soţul fiind împuşcat iar fiica deportată în Gulag, unde a stat 16 ani, Fadeev în 1956. Cei care nu se sinucid sunt deportaţi şi mor în Gulag, precum Panteleimon Romanov, Mihail Kolţov, S. Tretiakov, Pavel Vasiliev, Osip Mandelştam, Isaak Babel. În 1938 are loc lichidarea teatrului Meyerhold, Vselvod Meyerhold este arestat şi împuşcat la data de 2 februarie 1940[6] ”, după ce fusese torturat. În epocă, la Moscova aveau loc adevărate epurări de o sălbăticie greu de conceput de către lumea civilizată, iar cauza o reprezentau ideile pe care elitele culturale, intelectuale şi artistice ale URSS le opuneau dictaturii staliniste[7] : „aceşti scriitori nu reprezentau interfaţa potrivită pentru literatura sovietică şi nici un scriitor român nu se întreabă în relatările sale de călătorie de ce nu i-a văzut, de ce tocmai aceste personalităţi, referindu-ne la cele de o notorietate internaţională, nu reprezentau reperele semnificative în contactele stabilite cu lumea literară sovietică”. Scriitorii ruşi din epocă deveneau martorii Apocalipsei, fiind marcaţi de amprenta indelebilă a terorii revoluţionare[8]. Monica Lovinescu a trăit în plină epocă a contestării şi a revoltării Estului împotriva totalitarismului sovietic, în timp ce România a fugit din calea acţiunii pentru libertatea conştiinţei şi a creaţiei[9]: „la noi, se lucra cu migală la cuvânt, se încerca saltul în contemporaneitate nu prin tematică, ci prin forme. Din zbuciumul intelighenţiei răsăritene se năştea o contestare radicală. Şi doar câteva opere de valoare universală prin simbol mai mult decât prin şlefuire de imagini. Soljeniţîn, Pasternak, kafkaismul integrat în universul comunist de către Tibor Dery, umorul negru al lui Mrozek, interminabila procesiune de îndoieli la un Andreievski. În acest timp, la noi, nicio operă cu astfel de dimensiuni deoarece marile accente nu se obţin prin ignorarea unei obsesii. Şi cine poate tăgădui că noaptea adâncă a stalinismului reprezintă obsesia majoră atunci când te întrebi asupra condiţiei omeneşti şi te înfiori de treptele pe care a coborât în acest miez întârziat de secol. Nici o operă majoră deci. În schimb generalizarea talentului. Pluralul acesta înlocuind singularul reprezintă originalitatea cazului românesc. În uitarea astfel pogorâtă peste trecut, morţii mor a doua oară”.

Aceasta era realitatea care ajungea, după un deceniu, la Monica Lovinescu şi la ceilalţi exilaţi români din Occident, dar care nu răzbătea şi în Bucureştiul acelor ani, datorită faptului că România se găsea deja, la rândul ei, sub dictatura Moscovei, PCUS, PMR (PCR) şi a comisarilor sovietici, iar elitele româneşti – cele care ar fi putut avea discurs critic şi analitic – înfundau deja puşcăriile anilor obsedantului deceniu. Dominanta psihologică a conştiinţelor libere era amprentată, tocmai de aceea, dincoace sau dincolo de Cortina de Fier, de perspectiva morţii prin represiune sau a sinuciderii logice. Cauza rezidă în autismul puterilor comuniste, în lipsa de toleranţă a statului totalitar faţă de expresia liberă a conştiinţei, precum şi în refuzul de a promova omul real, cu toate formele sale de manifestare.

La 99 de ani,

Nicolae Mateescu-Matte si "secolul in care visele se implinesc"

de Laetitia Militaru- ZigZag Roman-Canadian

De la o prima corespondenta radio pe care am facut-o de la Montreal, rezonanta numelui Mateescu-Matte m-a apropiat de frecvente romanesti. Eram la o conferinta a Organizatiei Aviatiei Civile Internationale si unii au completat discret: "Profesorul Mateescu-Matte"; iar altii, au adaugat discret: "Avocatul Mateescu-Matte". Evenimente ale comunitatii romanesti au facut posibila cunostinta noastra si am aflat ca si unul si celalalt din apelative era corect.

In luna decembrie domnul Nicolae Mateescu-Matte a implinit 99 de ani! L-am intilnit intr-un cadru in care ii avea alaturi pe copiii sai, Anne-Karyne si Daniel, si nepotul, Jordan, care ne-a intrecut pe toti in inaltime. Lipsa Monicai, sotia domniei sale, ne-a facut pe toti mai stingaci, dar mai increzatori ca a plecat "inainte" ca sa pregateasca, ca o buna sotie, tarimul eternitatii pentru "Nicu", cum ii spunea ea.

I-am cerut atunci permisiunea unei intilniri in care sa putem evoca cei 99 de ani, aproape un secol despre care dl. Mattescu-Matte a spus cu ocazia unui alt interviu, "Un vizionar pragmatic", de Mariella Dumitriu (nr. 5, Tribuna Noastra): "Am avut sansa sa ma nasc in secolul in care visele se implinesc". Si nu este greu sa ii dai dreptate cind il asculti. Vocea ii este mai stinsa decit cea de la catedra, dar ochii te privesc drept in lumina ochilor tai atunci cind iti vorbeste.

Ascensiunea de la premiatul clasei la personalitatea recunoscuta international

Nicolae Mateescu-Matte s-a nascut la Craiova si primele sale amintiri sint legate de viata de scolar, cind el si fratele sau Mircea erau mereu premianti. In timpul Crizei din 1929, Niculae Tinichia, cum se numea tatal lor, este obligat sa plece la Bucuresti, sperind sa gaseasca conditii mai bune de lucru si existenta. Tatal tinea o pravalie de stofe, dar era si croitor de costume barbatesti. Stofele ii veneau din Anglia, fapt ce ii asigura oarecum succesul fata de concurenta. Niculae-tatal avea convingerea ca scolile particulare sint mai bune, asa ca s-a straduit sa-si mentina copiii la cursurile lor. Pe de alta parte, si copiii erau foarte constienti ca pentru a pastra bursele trebuie sa fie printre primii in clasa. Iata de ce toata viata dl. Mateescu-Matte a spus studentilor sai: "Nevoia face legea!"("Nécessité fait la loi"). Desi erau cu un croitor in casa, cei doi frati aveau un singur costum - pe care il imbracau cind unul, cind celalalt, dupa ocaziile de "rendez-vous"’ cu domnisoarele. La numai 15 ani, mama celor doi frati a murit, victima a tuberculozei ce facea ravagii in acel timp, iar tatal si copiii au ramas toata viata foarte uniti si, in ciuda dificultatilor, casa lor n-a fost niciodata trista - cum tatal era chiar antrenorul unei echipe de fotbal, baietii chiar au si arbitrat deseori meciurile organizate de el. Iar lungile ore de studii erau compensate de verile petrecute in Muntii Branului, acolo de unde se intinsesera radacinile materne ale celor doi elevi sirguinciosi.

Dupa cursuri liceale, Nicolae Mateescu-Matte s-a inscris la Facultatea de Drept a Universitatii din Bucuresti, pe care a absolvit-o in 1937, apoi si-a continuat studiile, obtinind in 1939 doctoratul in drept. Patru ani mai tirziu s-a casatorit cu Monica Bunger-Brezeanu si unul din primele obiective ale cuplului a fost de a-si valida studiile in strainatate. In1947, in timp ce Monica a obtinut diploma Academiei de Drept International de la Haga, sotul ei termina inca un doctorat, de data aceasta la Facultatea de Drept International a Universitatii din Paris si impreuna se regaseau, pina in 1948, in amfiteatrele Institutului de Studii Internationale din Paris. De doi ani parasisera definitiv Romania, ca refugiati politic, iar Franta era la acea vreme gata sa plateasca burse studentesti, dar nu si sa acorde cetatenia franceza.

Dl. Jacques Caen este si acum cel mai bun prieten al lui Nicu Mateescu-Matte si nasul lui Daniel Matte. Are 86 de ani si isi aminteste de tinarul avocat, calm, echilibrat, mereu generos, plin de respect si cu maniere alese, gata in orice moment sa ajute cu vorba si fapta, care nu era numai foarte omenos, ci de-a dreptul "un vizionar… Nu degeaba am optat pentru domeniul calculatoarelor intr-un moment cind aceasta indistrie era <<in fasa>>. Nicu Mateescu Matte a fost intotdeauna un strateg, o memorie uimitoare, un optimist, un indragostit de viata, glumet, foarte increzator in sine, cu sfat bun pentru cel care l-a cerut. Niciodata n-a impus cuiva parerile sale, a fost disponibil si plin de afectiune. A fost mentorul meu", spune Jacques Caen, ca o concluzie a scurtului nostru dialog telefonic peste ocean.

La sfirsitul anilor de studii in Franta, sotii Mateescu au fost obligati sa-si gindeasca viitorul in alta limba decit cea materna. Daca din 1937 pina in 1946 Nicolae Mateescu a fost membru al Baroului Bucuresti, la sfirsitul perioadei de studii nu avea numai acumularile, ci si o noua viziune a stiintelor juridice, un nou vis: acela de a schimba legi desuete sau de a scrie unele noi, pentru a se aplica unor situatii si stari noi in plan international (era la sfirsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial!), intentie exprimata convingator in prima sa conferinta intitulata "Individ, Stat, Comunitate internationala, Noul Drept international", sustinuta in timpul stagiului parizian. Tinarul doctor in stiinte a obtinut pentru inceput un post de profesor la Institutul de Studii Internationale si Cercetari Diplomatice de la Paris (1948-1950), dar nu si stabilitatea de care are nevoie un cuplu pentru a-si continua visele familiale.

Canada si deschiderea aripilor spre un domeniu nou: Dreptul Aerian si Spatial

Familia Mateescu-Matte a trecut oceanul in 1950 si s-a instalat in Canada, la Montreal. Juristul a continuat sa scrie si sa se gindeasca din ce in ce mai profund la conflictul care se contureaza intre URSS si SUA - dorinta marilor puteri de a cuceri spatiul producea ingrijorare si temere in ceea ce priveste armonia internationala.

Anul urmator, studentii de la Facultatea de Drept a Universitatii din Montreal si-l amintesc la noua Catedra de Drept Aerian (si Drept al Spatiului, dupa 1957) si, in paralel, si profesor de Drept International la Facultatea de Stiinte economice si sociale a Universitatii din Montreal. Era primul profesor care preda in lb. franceza acest curs universitar! 1951 este si anul in care, sub egida Universitatii McGill, ia nastere Institutul de Drept Aerian si Spatial, primul de acest fel in lume - de altfel, prima institutie cu programe de masterat si doctorat in domeniul juridic aerian.

Din 1955, Nicolae si Monica Mateescu-Matte primesc cetatenia canadiana, si ca urmare ca el a fost acceptat ca avocat in Baroul din Quebec. Este perioada in care se nasc cei doi copii, Daniel (1956) si Anne-Karyne (1959), dl Mattescu afirmind cu tandrete ca se numara printre norocosii carora imigratia nu i-a distrus familia: Monica i-a fost intodeauna sprijinul cel mai de pret si intelegere totala, toate deciziile pe care le-au luat, le-au luat impreuna.

Articolele publicate in Revista Baroului din Quebec -"Pacea prin prisma Dreptului international", "Cui apartine mediul aerian?" sau "Vointa si libertatea in Dreptul aerian-aeronautic canadian"- nu sint decit multiple fatete ale cautarilor si cercetarilor facute de profesorul Mateescu-Matte. Din 1961, cind a acceptat postul de profesor invitat la IASL, in cadrul Universitatii McGill, a avut oportunitatea sa publice in revista institutului o suita extrem de consistenta de articole, in care a denuntat toate pericolele "cursei tehnologice" in care omenirea a intrat fara sa-si dea seama si, mai mult, faptul ca omenirea intra in aceasta era fara sa fie pregatita legislativ pentru a contra abuzurile marilor puteri.

In Quebec fiind, profesorul Mateescu-Matte s-a solidarizat cu miscarea de pastrare a limbii franceze, dar in acelasi timp s-a implicat in viata comunitara alaturi de sotia sa. Urmatoarea consemnare, ce face referire la perioada alegerilor din Brossard din 1961, o gasim in cartea lui Michael Pratt aparuta in 2009, "Un pont entre hier et demain", Ed. Histoires Québec: In Rive-Sud, in Brossard, "serviciile publice sint aproape inexistente, dar in luna iulie 1962 se inaugureaza un prim sediu de Primarie pe bulevardul Matte (denumire data dupa numele profesorului de origine romana -n.a) datorita generozitatii lui Nicolas Matte, care a oferit terenurile si o suma de bani. Cinci ani mai tirziu, dl Matte devine primul cetatean de onoare al orasului".

Dincolo de prelegerile universitare de la Montreal, in perioada 1961-1974 a fost invitat in Franta, in fata studentilor si specialistilor de la Institutul des Hautes Études Internationales al Universitatii din Paris, celor de la Universitatea din Aix-Marseille si a celor din Nantes. Cu o credibilitate profesionala crescinda, in 1974 este numit director al IASL de la Montreal, apoi director al Centrului de cercetare in domeniul Dreptului aerian si spatial la Universitatea McGill (pina in anul 1993). Sistematic, Institutul de Drept pentru pace si dezvoltare din Nisa ii solicita colaborarea, si nu rareori, a predat ca profesor asociat la Academia de Drept international de la Haga!

Cu un asemenea pionerat, intr-un domeniu care devanseaza fenomenul de mondializare, era de asteptat ca premiile si distinctiile sa nu lipseasca. E drept ca altadata peretii biroului sau de lucru erau capitatonati cu documente care atestau valoarea muncii sale - si imi amintesc ca niciodata, discutind despre recompensarea activitatii sale, nu am vazut falsa modestie facindu-si loc in frazele juristului. Profesorul Mateescu-Matte a fost intotdeauna foarte constient de capacitatea sa intelectuala, de forta sa de negociere si argumentare, de rolul sau novator in domeniul legislativ.

Premii si distinctii

Aceste recunoasteri l-au onorat, dar nu l-au izolat de "colegii de breasla".
@Din 1951 este presedinte al Consiliului Permanent al Clubului de Relatii Internationale al Universitatii Montreal, alaturi de d’Iberville-Fortier, Lévesque, Morin, Trudeau.
@Intre 1968-1972 a fost membru desemnat al Comisiei Gendron, care a recomandat ca franceza sa devina limba oficiala a provinciei Quebec.
@1973: i s-a acordat gradul de Cavaler al Ordinului militar Sf.-Lazar din Ierusalim si tot atunci a fost acceptat ca membru al Societatii Regale a Canadei.
@1976: gradul de Ofiter al Ordinului Canadei "pentru recunoasterea activitatii sale de o viata, pentru contributia sa importanta in Canadei si asupra binelui omenirii".
@1984: este recunoscut ca membru fondator si presedinte onorific al filialei canadiene a Asociatiei de Drept international.
@1986, Franta: Medalia de argint a orasului Paris pentru serviciile aduse educatiei si stiintei si gradul de Cavaler al Legiunii de onoare.
@1989: Director emerit al Universitatii McGIl.
@1996: Asociatia Exploratorilor Spatiului (SUA), constituita "numai din persoane care au zburat in spatiu", ii decerneaza prestigiosul premiu Crystal Helmet.
@2008: Ordinul national al Quebec in grad de ofiter.
@2010: Premiul Edward Warner, inalta distinctie acordata de Organizatia Aviatiei Civile Internationala (OACI), cu sediul la Montreal. In deschiderea Adunarii trienale a OACI, presedintele Consiliului organizatiei, Roberto Kobeh Gonzales, spunea despre rolul profesorului Mateescu-Matte ca fiind "motorul dezvoltarii si prestigiului institutului pe care l-a fondat (IASL), institut devenit un centru de Drept civil exceptional, de reputatie mondiala". Remarcind nuanta clara a "misiunii implinite"’, Roberto Kobeh reliefa rolul Analelor de Drept aerian si spatial (publicatie a IASL), ce vor ramine o referinta primordiala in dreptul mondial "prin promovarea dezbaterilor si ideilor in domeniul legislatiei aeriene si spatiale, prin maniera de a stabili metodele de conciliere a dreptului si a noilor tehnici de difuzare a informatiilor juridice utile despre evolutia structurilor si doctrinelor".

Premiat si de Eleanor Roosvelt.

Pina in anul 2009, avocatul Nicolas Mateescu-Matte nu si-a incetat activitatea de consilier juridic in cadrul unor binecunoscute cabinete precum Rochefort-Fortier, MacKenzie-Gervais sau BCF. Dupa cum se vede, Canada este foarte mindra sa il considere printre savantii ei de pret!

La ultimul sau loc de munca, ca si avocat-consilier la "Brouillet, Carpentier, Fournier", drept marturie a momentelor de succes ale companiei, in sala de sedinte stau si acum citeva poze ale dlui Mattescu-Matte si... scrisoarea adresata domniei sale de catre Charles de Gaule. Alaturi este legitimatia sa de tinar stagiar la sediul ONU din Paris, perioada in care chiar Eleanor Roosevelt, sotia celui de la 32-lea presedinte al SUA (dintre anii 1933-1945) l-a premiat pentru perioada sa de "invatacel".

Evenimentele din 1989 din Romania au schimbat si relatia profesorului Nicolae Mateescu-Matte cu orasul sau natal, Craiova (al carei cetatean de onoare a fost numit), dar si cu domeniul academic al legislatiei romane. Iar acum, cu ocazia implinirii virstei de 99 de ani, Academia Romana, prin Institutul de cercetari juridice "Andrei Radulescu", i-a acordat titlul de "cercetator stiintific de onoare" pentru activitatea sa de pionerat la dezvoltarea Dreptului aerian si spatial, precum si pentru afirmarea Dreptului international ca drept al pacii si cooperarii.

Mereu cu gindul la Monica: "Eu am facut parte din spatiu, dar ea a fost mai curajoasa"

Dar cea mai valoroasa distinctie a vietii Omului Nicolae Mateescu-Matte ramine sotia sa, Monica, de care ii este tare dor, si familia pe care au intemeiat-o aici. Anne-Karyne spune in romaneste: "Au fost un cuplu puternic, increzatori. Valorile lor corespundeau cu valorile societatii anilor '50 din Montreal, de aceea s-au integrat asa de bine. Recunosc, mama si tata au muncit mult si ne-au aratat clar cum se pregateste o viata. Au facut mult pentru noi".

Peste atitea zbateri si dezbateri, acum s-a asternut calmul. Fara sa fie resemnare, dl Mateescu-Matte imi repeta, mingiind cu privirea poza Monicai: "Am facut parte din spatiu, dar Monica a fost mai curajoasa". Si mi-a reamintit un alt gind pe care l-a rostit cu ani in urma, in acelasi interviu amintit in deschidere: "... Am avut sansa sa ma nasc in secolul in care visele se implinesc… Toata viata, gindul la viata, speranta, m-au dus catre infinit… sau poate catre Dumnezeu"...

Cu „Chef Cezar” în jurul lumii!

Madalina Diaconu-Gandacul de Colorado

Gastronomia, arta culinară, este muza care îl inspiră neîncetat pe Cezar Munteanu, cunoscut publicului ca „Chef Cezar”. Reţetele lui au încântat personalităţi ale vieţii culturale şi politice de pe toate meridianele lumii. “E o chestie interesantă.” spune Cezar Munteanu. “Pe vremea când ne-am cunoscut, erau în funcţii mici şi toţi au ajuns mari, foarte sus. Povestea cu Giorgio Napolitano ... îmi aduc aminte cu mare drag de el, pe vremea când era ministrul Justiţiei în Italia. Acum este preşedintele Italiei. Un istoric al celor cu care am lucrat şi pentru care am gătit, pentru preşedinţi şi câti nu au trecut prin mana mea?... Şi uite că sunt încă în viaţă.”

Pentru Cezar este foarte important şi pentru cine pregăteşte o cină, de multe ori inspirându-se din personalitatea oaspeţilor. “Îmi aduc aminte cu drag că am gătit pentru Colin Powell. La finalul mesei era foarte impresionat fiindcă i-am pregătit o supă cremă de ţelină cu trufe albe. Prezentarea era pe măsură pentru că era într-o cupă de ţelină. La felul de bază am creat un fel special pentru el pe care l-am numit ‚Temptation’, muşchi de vită cu un escalop de ficat de gâscă pe care am pus icre negre, icre roşii, un sos de ciocolată amară, un sos de busuioc dulce şi un sos de Hokkaido squash - un dovleac japonez care are o aromă a lui. M-a chemat şi a rămas şocat. Şi zice: ‚Eşti român?’ Şi i-am zis: ‚Da’ şi mi-a zis: ‚Eşti extraordinar.’ Am lucrat cu St. Andrew’s Foundation pentru Embassy Series. Am avut o colaborare - să-i spunem foarte okay - unde am avut un dineu privat cu Hillary Clinton.”

Tot pe pământ american talentul i-a fost pus la încercare nu numai în prezenţa multor diplomaţi ci şi a comitetului olimpic şi a presei americane. “Am gătit pentru Nadia Comăneci când a împlinit 40 de ani. Am avut piept de raţă cu nectar de cactus cu orez negru hawaiian. Am primit 10 de la Nadia. Am un autograf acasă: ‚Nota 10 pentru Cezar de la Nadia’ şi de la Washington Post spuneau despre Nadia, despre performanţele ei, despre o seară minunată încheiată cu un desert extraordinar care o reprezenta pe Nadia la aparatul care a consacrat-o. Era o figurină din ciocolată pe o bârnă.”

Reţetele şi poveştile lui Cezar pot continua la infinit. “Stând vreo 10 ore în bucătărie cu Florin Piersic, la final a zis: ‚Ciocoflendere, vorbeşti mai mult decât mine. Eşti un pericol social.” Asta se întâmpla în Viena. A vrut să mănânce în bucătărie cu mine şi zice: ‚Ştii ce aş vrea să mănânc, mă? Mi-ai face o bucurie dacă mi-ai da să mănânc numai burta, băi, ciocoflendere’, aşa că toată ziua am făcut numai produse din burtă mai puţin desertul.”

Un generos periplu literar prin comunitătile românilor din America

de Doina Popa -Curentul International

Este Mihai Eminescu poetul național al românilor? Cu această ȋntrebare ȋși ȋncepe d-na prof. dr. Anca Sȋrghie de la Universitatea “Alma Mater” din Sibiu una dintre prelegerile oferite romȃnilor stabiliţi ȋn America şi Canada. După popasul făcut la Cenaclul Românesc din Denver, Colorado, și după ce a lansat la New York ultimele două cărți editate în țară și a ținut o comunicare la Simpozionul Internațional Mihai Eminescu la Institutul Cultural Român, a urmat să răspundă invitației de a vorbi românilor din Windsor, Canada. Licenţiată a Facultăţii de Filologie din Cluj-Napoca, Anca Sȋrghie ne oferă modelul dascălului consecvent, devotat ȋnvățămȃntului, tradiţiilor strămoşeşti şi culturii noastre naţionale. O ȋntȃlnim de-a lungul anilor, de la terminarea facultătii şi pȃnă ȋn prezent, neobosită pe tărȃm educaţional şi literar, ȋn activităţi multiple ca profesor, conferenţiar, scriitor, membru ȋn Uniunea Scriitorilor din România, în UNITER, Asociația pentru istoria presei românești, ASTRA şi ȋn Asociaţia de Literatură Comparată din Romȃnia, cȃştigătoare a premiului “Radu Stanca” al revistei “Euphorion” şi premiul “Biblios” la Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” de la Lancrăm-Sebeş-Alba Iulia. A fost intronizată Cavaler în Franța pentru merite culturale în anul 2000, ca după alți 7 ani să primească de la Președenția României Ordinul Serviciul Credincios. Este autoare a peste 400 de articole apărute în publicaţii din ţară şi în străinătate, precum și a numeroase volume, desigur peste 25.

O ȋntȃmpinăm cu căldură ori de cȃte ori străbate mări şi ţări, aducȃnd ȋn mijlocul romȃnilor din America şi Canada suflul cald al literaturii romȃne de-a lungul istoriei, ȋnsoţită fiind mereu de cărti nou lansate, de proiecţii şi prelegeri interesante.

Anul acesta d-na Anca Sȋrghie ne rezervă surpriza de a fi prezentă pe data de 3 februarie la Windsor- Canada, invitată a Societăţii Culturale romȃno-canadiene “Graiul Romȃnesc” şi a membrilor Catedralei Ortodoxe Sfȃntul Gheorghe, care a găzduit evenimentul în primitoarea ei sala social.

Prelegerea d-nei Anca Sȋrghie a fost deschisă cu ȋntrebarea de mai sus, pusă cu scopul introducerii ȋn sfera luminoasă a poeziei romȃneşti ȋn care imaginea poetului nostru naţional este simbol şi model viu, nicidecum “exponentul cel mai valoros al Muzeului Literaturii Romȃne”(M.Spiridon). Este subliniat faptul că poetul aparţine nu numai ţării care trece prin anotimpurile capricioase ale postmodernismului, ci tuturor romȃnilor din lume indiferent pe ce meridian vieţuiesc.

El şi nu un altul dintre creatorii talentaţi ai neamului nostru este poetul naţional al romȃnilor, căci de un secol şi jumătate toate generaţiile tinere intră ȋn viaţă rostindu-i versurile. Ne sunt prezentate ecouri ale creaţiei eminesciene transmise de pe ȋntreg globul pămȃntesc, fie prin internet, fie prin Academia Recordurilor Mondiale, care a declarat “Luceafărul” cel mai lung poem de dragoste din lume, reacţii spirituale ale acestui “summum” romȃnesc, geniul absolut al literaturii neamului, “often regarded as the famous and influential Romanian poet” (sursa Google).

D-na profesor ȋndeamnă părinţii, profesorii de literatură și bibliotecarii documentarişti din școli să atragă tȃnăra generaţie spre cunoaşterea creaţiei eminesciene, care continuă să rămȃnă “Everestul cuvȃntului romȃnesc” cum cu evlavie a fost declarat de admiratorii care i-au pătruns sensurile tainice şi pline de ȋnţelesuri. “Mai mult decȃt oricȃnd,-a conchis dânsa- ȋn tulburele peisaj al prezentului, tinerii cititori au nevoie de modele, de pilda conştiintei lui curate şi drepte. Este nevoie de un etalon al valorii estetice, cum niciun alt creator roman de poezie nu ne-a lăsat. Eminescu dăinuie peste timp şi esenţa lui pură veghează devenirea noastră ca o coloană de lumină”.

S-a continuat cu lansarea volumelor editate de d-na Anca Sȋrghie şi Marian Diaconu “Fratele fiului risipitor”de Aurel Cioran şi “Dăltuiri” de Radu Stanca. A fost consemnată contribuţia pe care cele două volume o aduc la cunoaşterea unor personalităţi transilvănene, cum sunt Radu Stanca din creaţia căruia, ȋn volumul “Dăltuiri,”sunt scoase la lumină pagini uitate din publicistica celor trei decenii antume şi Aurel Cioran, care a ȋnţeles să ȋnfrunte toate obstacolele păstrȃndu-şi crezul pȃnă la moarte.În fapt, “Fratele fiului risipitor”este cartea celor doi intelectuali din Raşinarii Sibiului, Emil şi Aurel Cioran, ale căror destine convergente nu i-au ȋmpiedicat să păstreze cu sfinţenie sentimentul originilor. Legat de prezentarea cărţilor a vorbit profesoara Doina Popa din Dexter, Mi, introducȃnd auditoriul ȋn viaţa şi bogata activitate profesională şi literară a poetului, dramaturgului, publicistului sibian Radu Stanca, subliniind capacitatea poetului de a cultiva trinomul baladesc ce nu este un pretext istoric, ci un lied scenic, poetul ȋnchipuindu-se un “cneaz valah la porţile Sibiului”. Marele cȃştig al poeziei romȃneşti datorat lui Radu Stanca constă ȋn extinderea sferei baladescului de la o scară naţională la una planetară. Doina Popa a lecturat apoi versuri din poemele “Corydon”, “Ars Doloris” și “Argonautică”.

D-na Emilia Matei a rostit cuvinte alese despre cartea “Fratele fiului risipitor” , despre Emil si Aurel Cioran, iar d-l Beni Pelger, preşedintele societăţii “Graiul Romȃnesc”, a ȋncheiat acţiunea vorbind despre cele două cărţi prezentate, mulţumind tuturor celor ce şi-au adus aportul la acest eveniment cultural de suflet: familia preotului George Săndulescu, Monica Mihălceanu, Carmen Ognean, iar din partea societăţii, Nicoleta Burlea ȋnsoţită de ceilalţi membri.

O agapă binevenită a fost oferită de colectivul doamnelor bisericii, iar participanţii și- au ȋmpărtăşit impresii și promisiuni de a se reȋntȃlni mai des la astfel de acţiuni de suflet sub semnul marilor personalităţi ale literaturii romȃne.

_____________________________________________________________________________

EDITORIAL

Mituri americane : “Cine vrea să facă rost de armă, tot face rost”

Octavian D. Curpaş- Miorita USA

Recentul masacru de la şcoala din Newtown, Connecticut, este un semnal de alarmă pentru societatea americană, ale cărei standarde morale s-au redus simţitor în ultimii ani. Armele de foc se află la dispoziţia oricui şi sunt doar mobilul prin care se poate pune în aplicare ceea ce copiilor li s-a inoculat deja in minte din filmele cu crime, cu care aceştia îşi alimentează imaginaţia încă de la o vârstă fragedă.

Guvernatorul statului Connecticut, Dannel Malloy, a spus că “răul a vizitat această comunitate în ziua de vineri”. Şcolile din care binele a fost dat afară (copiii nu mai primesc nici un fel de educaţie morală) sunt vizitate tot mai des de acest “rău”.

Vina o poartă în primul rând, societatea, care este refractară în a-şi găsi un timp minim pentru a stabili cauzele ce conduc la astfel de situaţii. Dacă încerci să discuţi despre violenţa propagată în toate filmele şi despre liberalizarea accesului la arme, nu te ia nimeni în seamă. Se discută puţin despre aceste lucruri, în general, doar când au loc astfel de masacre. Oamenii s-au obişnuit deja să nu facă nimic în acest sens.

Ce măsuri se pot lua pentru prevenirea altor evenimente de acest gen (nu numai în şcoli, dar şi în alte locaţii)? Din păcate, nu cred că există un remediu imediat. Ar trebui să se înceapă prin a-i educa pe copii împotriva violenţei si a restricţiona accesul la materialele care le sădesc în minte astfel de idei, continuând cu îngradirea accesului la arme.

Dacă legea ar interzice aceste arme, sunt convins că numărul masacrelor ar scădea. Americanii au urmatorul mit: “Cine vrea să facă rost de armă, tot face rost”. Acesta nu este un argument, nu are nici un suport logic. În acest caz, ar trebui să se liberalizeze de pildă, şi drogurile. Prietenii mei care sunt pro-arme spun că accesul la arme îi protejează împotriva unui eventual regim totalitar. Cine ştie cum se mai schimbă situaţia pe viitor?

Dacă populaţia din Siria ar detine 10% din armele pe care le au cetăţenii americani, regimul Assad ar fi căzut demult, spun ei.

Ar trebui să fie obligatoriu un examen psihologic atent pentru cei care încearcă să achiziţioneze o armă, iar deţinerea permisului de port-armă ar trebui sa impună controale periodice pentru a se stabili dacă posesorul armei este o persoană fără probleme psihice.

În SUA există mai multe arme pe cap de locuitor decât în oricare altă parte a lumii. Americanii sunt de părere că dreptul de-a purta armă este “sfânt”, fiind stipulat în al doilea amendament al Constituţiei, ceea ce înseamnă mult pentru ei. Cred că majoritatea nu gândesc mai departe de atât. Ei consideră că acest amendament ne separă de alte ţări ale lumii. Libertatea, inclusiv aceea de-a purta armă, îi face mai puternici decât orice altă naţie de pe glob. Este clar că “plusurile” şi “minusurile” nu sunt analizate în mod serios. Ce este mai important: să ne credem liberi şi diferiţi faţă de toată lumea sau să reducem numărul unor astfel de mascare şi copiii noştri să fie mai siguri în şcolile americane?

Viaţa unui comis-voiajor

• Mihai Manolache- Acasa Media

Fraza -celebră- cum că românul s-a născut poet este acum doar un clişeu searbăd. E adevărat, folclorul rămâne un barometru bun de măsurat atât alcoolemia cât şi violenţa mioritică - se ştie că la băutură românul ori face scandal, ori începe să recite. Un lucru ne-a scăpat totuşi, după atâtea secole pline de dovezi clare. De la pâra să moară capra vecinului, până la peşcheşul dat ”naşului” din trenul românesc, toate ne arată că românul ştie să se orienteze şi este unul dintre cei mai performanţi agenţi de vânzări cunoscuţi vreodată.

A nu se crede că este o treabă uşoară. Probabil că mintea s-a ascuţit în ultimii douăzeci de ani când a fost tot mai greu să mai faci un ban cinstit în România. Inflaţie, şomaj la stat şi concurenţă acerbă la patron - românul s-a reinventat. Urechea ciulită strategic la cei de jos şi taiorul descheiat către cei de sus, bârfa bine ticluită, pila ”de încredere” - toate acestea se traduc în metode de ascultare a ”pieţei”, tocarea concurenţei, networking strategic. Nimic altceva decât cestiuni în numele cărora vesticii scriu discursuri motivaţionale, cărţi bestseller şi cheltuie milioane de dolari pentru producţii hollywoodiene.

Cea mai grea poveste este automulţumirea, şi aici românul este lider de necontestat. Ca să ai succes, trebuie să nu te mulţumeşti cu ce ai. Indiferent cât ai avea. Munca la salariu de bază plus comision presupune efortul pentru acel comision şi când acesta nu este deloc, şi când e mult. Un miliardar (în lei vechi) care are o afacere legală şi de succes o are doar de paravan, de bază. El "simte nevoia" de comision - să mai facă un ban separat din, să zicem, câteva returnări de TVA (care nu mai au loc). Un întreprinzător care vrea să îşi deschidă un butic sigur se va pensiona pe caz de boală, ca să aibă o bază. E la altă scară, dar din acelaşi film. La fel şi şeriful de mahala care fură cabluri de telefon din subsolul blocului pentru un comision la fiare vechi. Sau naşu' nostru de pe Bucureşti-Oradea care are un salariu bunicel controlând bilete dar care lucrează ”comisionul” chiar şi la a zecea raită. Anestezistul care nu îţi face injecţia dacă în plic ai pus doar 200 de lei în loc de 300 cât e ”tariful minim" - la fel: este doar un bun negociator, nu? Profesorul care vrea să te asculte cu hainele pe cuier, la fel. Pe acelaşi palier, orice om "care se descurcă", proprietar de "câte o combinaţie" din care iese ceva. Otevistul puşcăriaş care în loc să trimită resumee conform studiilor făcute se apucă să mai cumpere câte un Oltchim pe banii altora (inexistenţi) nu face decât să lărgească paleta de exemple pestriţe din ţara lui Fură-Tot-Vinde-Oricum. Supravieţuieşte cel ce vinde mai bine şi mai mult. Cel care nu se mulţumeşte cu ce are deja în mână. Cioara de pe gard e întotdeauna rudă cu S-a-Cântat-Bingo. Să nu ne mai crucim deci, când citim despre "tarifele neconvenţionale" la operaţiile din spitale sau la călătoria cu trenul. Fără a generaliza, este de admis că aceşti indivizi nu fac altceva decât să ne arate calităţile înnăscute de comis-voiajori pe care le au. Termenul sună mai elegant decât acela de "vânzător". Cel din urmă elogiază cel mult pe ţăranii care vând la piaţă o marfă muncită cu sudoare; pe când primul identifică speculantul-gropar al viitorului naţiunii.

Puternica Fragilitate

Emanuel C. Pavel – Romanian Times

Pasionatii traseelor montane exulta adesea la vederea unor bijuterii botanice ce-si traiesc existenta efemera in aspre conditii climatice, dar care nu le impiedica sa etaleze un colorit si o prospetime rar intalnite la plantele de la ses. Un exemplu este celebra “floare de colt”, care-si datoreaza rafinamentul impresionant unei combinatii rare de tarie si gingasie. Acesti trei factori – fragilitate, tarie si efemeritate – caracterizeaza mediul inalt, viata pe inaltimi.

Si viata duhovniceasca ofera un corespondent de aceeasi factura, pe acelasi palier existential: la inaltime, mai aproape de Dumnezeu. In plan spiritual exista o componenta relationala ce inglobeaza aceste trei elemente iar importanta ei este punctata de Isus Christos insusi.

Intr-o gradina imbibata de un puternic miros de maslin, in semi-intunericul glazurat cu reflectii selenare, un Om Se ruga. Era singur si transfigurat, iar rugaciunea Lui era intensa. Sufletul ii era apasat de agonia ce urma sa vina peste El, dar care nu-L impiedica sa rosteasca in soapta cuvinte care priveau umanitatea care nu-L putea auzi: "Eu nu mai sunt in lume, dar ei sunt in lume… Eu vin la Tine... Ma rog nu numai pentru ei, ci si pentru cei ce vor crede in Mine prin cuvantul lor. Ma rog ca toti sa fie una, cum Tu, Tata, esti in Mine, si Eu in Tine; ei sa fie una in Noi, pentru ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis… ei sa fie una, cum si Noi suntem una - Eu in ei, si Tu in Mine - pentru ca ei sa fie in chip desavarsit una, ca sa cunoasca lumea ca Tu M-ai trimis si ca i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine..." (fragmente din Evanghelia dupa Ioan 17:11,20-23)

Gandurile acestui Om, in momentele premergatoare executiei Sale nedrepte si brutale, se indreapta spre cei ce-i erau aproape – atunci, dar si care-L vor urma in secolele urmatoare – pentru ca ei sa cunoasca, sa experimenteze o profunda si durabila unitate, suportul necesar in fata oricaror incercari viitoare. Importanta vitala a unitatii celor credinciosi – chiar daca pare si este un amalgam de fragilitate si tarie – reiese implicit din context si explicit din pasiunea cu care Isus Hristos a formulat-o inaintea lui Dumnezeu.

Este ciudat si tragic cat de usuratic urmasii Mantuitorului se cearta, se pierd in conflicte si dezbinari, pierd unitatea, renunta s-o mai doreasca si sa mai lupte pentru ea. Lejeritatea, neglijenta, inconstienta de a actiona in virtutea axiomei “my way or freeway”; nepasarea si poate chiar confortul resimtite in fata fiecarei scindari – ne aduc inainte o concluzie implacabila: unitatea are mult mai putina valoare pentru noi decat o avea/are pentru Domnul Isus Hristos. Orice om dinafara crestinismului practicant, care ar vrea sa observe in ce masura invataturile christice se regasesc in stilul si obiceiurile de viata ale crestinilor, nu va putea sa nu constate cat de putin mai tinem azi la aceasta dorinta a Mantuitorului.

Pe cale de consecinta, putem intelege ca respingerea manifestata de oamenii necredinciosi se poate intelge si explica prin faptul ca ei observa ca noi respingem la randul nostru invatatura Domnului Isus despre unitate – pe care n-o traim si n-o urmarim!

Un grup de oameni ai lui Dumnezeu ce se dedica pastrarii unitatii de dragul si in jurul lui Hristos va experimenta incontestabil bucuria indescriptibila a unui ansamblu de relatii armonioase puternice si a unei marturii clare. Expresia spiritualitatii lor nu va fi credibila prin faramitare si prin evidentierea unui grup in detrimentul altuia... Legatura pacii este ceea ce-i uneste pe credinciosi in pastrarea unitatii de Duh (Efeseni 4:3).

Cei ce cauta unitatea si-o doresc datorita prezentei Duhului Sfant in ei. Dorinta dupa unitatea nu este ceva natural, nu vine spontan... Unitatea costa si te expune unei investitii emotional-spirituale si unei vulnerabilizari chiar – de care nu toti se pot achita. Dezbinarea este cea care insa apare fara greutate. Este mult mai usor sa deconstruiesti sau sa demolezi ceva, decat sa construiesti.

Crestinilor li se porunceste sa pastreze unitatea pe care Duhul lui Dumnezeu a creat-o. Cum? In primul rand fiind partasi aceluiasi Duh. Duhul Sfant este in stare sa realizeze acea legatura necesara si neobisnuita (in substanta) intre oameni diferiti: provenind din etnii variate, cu obiceiuri si manifestari diverse, care au crescut si lucreaza in culturi/medii diferite.

Diversitatea poate fi si un factor care ne expune si ne confera si fragilitate, plasandu-ne intr-o zona de disconfort si nesiguranta. Dar diferentele si diversitatea sunt ingredientele unitatii promovate de Dumnezeu in Biblie. Diferentele exista pentru completare si nu pentru competitie, de aceea mi se pare esential ca biserica sa (re)actioneze constructiv si complementar, sa gaseasca modalitati de a completa si nu de a concura marturia altor grupuri crestine locale.

Fara indoiala, unitatea poate fi inteleasa gresit sau reclamata in mod necorespunzator. Se intampla adesea sa fim alaturi, dar pe o alta baza decat Cuvantul lui Dumnezeu. Cel mai simplu pentru unii lideri este de a asocia unitatea cu uniformitatea – confuzie care se intalneste des la nivelul gandirii si exprimarii in biserica contemporana. Unul din efectele adiacente este fenomenul de clonare; ajungem sa adoptam si sa afisam gesturi si interpretari (ce pot fi departe de intelesul lor biblic) doar din dorinta de a ne arata atasamentul, unitatea.

Diferentele si diversitatea sunt doi factori ce nu pot fi evitati si nu trebuie eliminati in biserica crestina. Conformismul teologic si organizational nu confera o baza reala pentru o stare de unitate fara probleme.

Unitatea in Duh/Spirit echipeaza intregul grup de crestini cu putere sprituala si rodeste solidaritate in acoperirea nevoilor Imparatiei lui Dumnezeu. Caracterul delicat si fragil al acestei stari este subliniat ca pretios prin simplul fapt ca reprezinta tinta preferata a atacurilor celui rau. Recunoscand acest fapt, ar trebui sa ne preocupe cu precadere, ca sa depistam si sa contracaram pericolele ce tind sa destabilizeze unitatea.

Armonizarea diferentelor creeaza premizele unor aspecte si forme de crestere spirituala unice. A cauta unitatea dincolo de diferente produce o marturie mult mai puternica pentru cei din jur decat doar a agrea, de dragul unitatii.

Apostolul Pavel vorbind despre unitatea in Duh promoveaza doua stari/concepte/idei noi: “Viata Duhului” si “Dragostea Duhului”(Efeseni 4). Doar experimentand si practicand natura spirituala a unitatii noastre putem vorbi despre un trup, un duh, o speranta, un Domn, o credinta, un botez si un singur Dumnezeu si Tata al tuturor. Noi suntem una pentru ca impartasim una si aceeasi viata a Duhului lui Dumnezeu care se misca printre noi si ne inspira, ne mustra, ne calauzeste, ne mangaie...

In discursul apostolic este punctata si acea treapta a maturizarii crestine atinsa prin capacitatea de a spune adevarul in dragoste. Cum pot construi unitatea respectand recomandarea de a spune adevarul in dragoste? In primul rand, asigura-te ca ceea ce spui este adevarat. Comunica certitudini, evidente si nu doar pareri; verifica cat de clar este acest adevar pe care vrei sa-l subliniezi, pentru a nu fi doar o unealta de destabilizare si dezinformare. In al doilea rand, alege bine momentul cand sa comunici acest adevar; vezi sa nu vorbesti atunci cand ar fi bine sa taci, si vezi sa nu taci atunci cand ar fi bine sa vorbesti! Uneori spunem lucruri adevarate, dar nu cand trebuie, si poate chiar unei persoane gresite. Apoi exprima-ti parerea intr-o maniera corespunzatoare – care degaja preocupare, pretuire, dragoste. Cand vorbesti in dragoste nu te aperi, si nici nu te scoti in evidenta doar pe tine.

In comunitatile in care se dezvolta astfel de relatii este necesar sa se manifeste intotdeauna atentia si interesul pentru mentinerea climatului ce nu creeaza uniformitate, ci evidentiaza darurile asa de diverse oferite de Duhul lui Dumnezeu pentru maturizarea credinciosilor si exprimare unei marturii bune despre Dumnezeu. Pentru ca doar asa vom fi (si nu doar vom parea) cu adevarat crestini!

Votati-l pe romanul din Top 25 Canadian Immigrants!

de Cristina Sofronie- ZigZag Roman-Canadian

In fiecare an, RBC Royal Bank si o publicatie din Toronto organizeaza competitia Top 25 Canadian Immigrants, concurs in care, in general, se primesc primesc peste 500 de nominalizari, iar dintre fostii cistigatori sint citeva nume mari, precum Olivia Chow -sotia fostului lider NDP, Jack Leyton-, cintaretul K'Naan (cei mai multi stiu probabil piesa "Wave your flag") etc.

Ei bine, anul acesta organizatorii au primit peste 600 de nominalizari, iar cea pentru Sorin Mihailovici a venit din partea unui alt roman din Edmonton. Evident, nominalizarile au fost triate si in competitie au mai ramas doar 75, printre si Sorin - trebuie precizat ca toti cei selectati (impreuna cu motivatia pentru care au fost propusi) sint afisati pe site-ul http://canadianimmigrant.ca si origanizatorii isi vor rezerva dreptul sa aleaga si ei separat citiva dintre cei selectionati, indiferent de numarul voturilor primite de respectivii. Dar acesta nu este un motiv sa nu ii acordati suportul dvs. lui Sorin, pentru ca realizarile sale merita votul romanilor din Canada!

In Romania, Sorin Mihailovici a fost ziarist (pe cit de bun, pe atit de vesel si bun coleg!), iar in 2001, pe cind lucra la Gazeta Sporturilor, a venit in Canada la Campionatul Mondial de atletism, gazduit de Edmonton. Atunci a decis ca vrea sa ramina aici si a facut demersurile necesare, acum lucrind ca si producator si coordonator in cadrul unui post de televiziune multicultural, OMNI TV, Sorin fiind "liantul" de legatura cu comunitatile etnice. Acesta este unul din motivele pentrru care a fost selectionat.

Celelalte doua "fronturi" de munca, asa cum le numeste Sorin, sint diferite de primul... desi viata dovedeste de cele mai multe ori ca tot ceea ce pare diferit are abilitatea de a se intrepatrunde cu succes.

Un "front" se refera la o aplicatie de telefon (iPhone si Android) creata de Sorin si care expune peste 650 de "scams" din intreaga lume. "Aplicatia spune exact cum opereaza sarlatanii si ii educa pe cititori cum sa se fereasca. Se numeste Scam Detector si are peste 2 milioane de utilizatori in intreaga lume, in peste 120 de tari. Este gratuita si este online (la www.scam-detector.com)", ne-a declarat Sorin. Cert este ca aplicatia sa a primit 2011 Consumers Champion Award din partea Guvernului provinciei Alberta, si a fost cea mai descarcata aplicatie in Canada, in categoria Lifestyle (septembrie 2011). Legat de acest domeniu, va mai spunem ca in 2008 Sorin a realizat in Canada filmul "419: The Nigerian Scam", bazat pe povestea reala a unui prieten apropiat care a fost inselat de un excroc nigerian.

Cel de al treilea plan pentru care Sorin Mihailovici a ramas in cursa dupa masiva triere operata de organizatorii Top 25 Canadian Immigrants este proiectul sau "Travel by Dart". Despre ce este vorba ne-a povestit chiar el: "Impreuna cu un amic aruncam o data pe an o sageata pe harta lumii. Ne legam la ochi si unde nimereste sageata pe harta, acolo mergem. Mai mult, organizam o stringere de fonduri pentru a ajuta locul sau lumea unde mergem. De exemplu, daca este vorba de Africa mergem sa ajutam la construirea unei scoli sau a unui adapost uman. Anul trecut am fost linga... Polul Nord si am donat bani la WWF (World Wildlife Fund), pentru protectia ursilor polari. Acum chiar ne pregatim sa aruncam sageata pentru anul asta si sintem in mijlocul campaniei, vom vedea unde ne va trimite sageata".

Sa nu spuneti ca, fie si numai pentru aceste realizari, Sorin nu merita suportul dvs!

Succes, prietene, il meriti!

Proxenetismul politic

"Politica se presupune a fi , ca şi vechime , cea de-a doua meserie din lume .Am ajuns să îmi dau seama că se aseamană foarte mult cu cea dintâi." - Ronald Reagan

Viorel Vintila-Gandacul de Colorado

Politica din România a devenit o formă de proxenetism legalizat, în care poporul român este tratat și dijmuit precum o curvă de lux. Toți am sperat că după 1989 vom gustă din fructul - până atunci interzis - al democrației occidentale și speram(naivii de noi) că odată cu poposirea așa -zisei democrații, și a noastră viață să se „altereze" spre mai bine.

La noi se pare că , totuși, cuvântul democrație - care conform DEX-ului, ar fi trebuit să însemne „ o formă de organizare și de conducere a unei societăţi, în care poporul îşi exercită (direct sau indirect) puterea - are, din nefericire, o cu totul altă conotație. Se pare că demos nu mai înseamnă popor, ci o mână de parveniți, și kratos înseamnă încă putere, dar puterea este în mâna celor care asupresc și sug de la vulg.

Frank Field spunea că:"Democraţia nu va mai putea sa funcţioneze atâta timp cât politicienii de doi bani vor continua să se considere ca o rasă aparte." Mi-aş permite să adaug că această " rasă aparte" de politicieni sunt, într-adevâr , politicieni de doi lei, la care insa mai primesti si restul...dar, din păcate pentru românaşii de rând, in real life, sunt politicieni de milioane de dolari, care nu dau doi bani pe cei care i-au ales.

Proxeneţii politici din România au fugărit în ultmii 20 de ani peste 3 milioane de mioritici, care au

migrat către pășuni mai verzi și fără lupi hapsâni care să îi jupoaie de vii.

În România, din păcate, mojicia a luat locul valorii, mitocănia este substitutul caracterului curat, iar contul în bancă decide și are putere de viață și de moarte asupra oropsitului mioritic.

Valorile se află la baza piramidei, pe când cocalaria și parvenitismul se află în top, râzându-le în nas celor educați, corecți, cinstiți și cu bun simț. Oameni de valoare precum doctori, ingineri și oameni de știință sunt umiliți și batjocoriți în propria lor țara, cu salarii de mizerie, dar apreciați la adevărata lor valoare odată ce trec granița ținutului mioritic.

Cât mai poate acest popor, bun și ospitalier în esența, să mai îndure această formă de prostituție la care este supus de peste 20 de ani?

Chiar nu se poate fura în această țara la modul moderat? Pentru că ar fi o utopie să credem că puteam avea politicieni care să nu fure deloc, ar fi doar un scenariu bun pentru un film cu Tom Cruise in "Mission Impossible".

Chiar nu există un plafon al nesimțirii ordinare care să limiteze jaful și nermernicia? Politicianul român pus pe căpătuială rapidă l-ar face să roșească până și pe Machiavelli și ar putea figura ca material didactic în școli, la lectia: " Cum si ce se mai fură în Romania"

Plebea mioritică este intoxicata și anesteziată de presă și de televiziunile aservite și de către jurnaliști și moderatori slugarnici – a căror coloană vertebrală de meduză se îndoaie precum ordonă stăpânul - care în stil machiavelic și ordinar pupa mână stăpânului(dar și partea dorsală) și care dejecta mizerii și minciuni cu iz electoral, menite să atragă voturile necesare pentru a-i instala la conducerea țării, pe cei pe care-i slugăresc orbește și cu sfințenie.

Cineva spunea ca:"Politicienii , asemenea scutecelor , trebuie sa fie schimbati in mod regulat , din aceleasi motive." Uite ca i-am schimbat, insa mirosul persista! USL-ul este noul jupan al tarii!

Ce mă sperie cel mai mult acum, este lipsa unei alternative viabile care să dea jos această hidră cu două capete, acest anus contra naturii, numit USL, care a pus monopol pe aceasta tarisoara si care, in opinia mea, se indreapta catre un colaps total.

Unde e opozitia? Pur si simplu exista, dar lipseste cu desavarsire...

PDL-ul, un cavaler al tristei figuri, un partid a carui locomotiva a deraiat, lasandu-si i vagoanele garate undeva pe linia a noua, un partid care se alfa in “life-support” si care are nevoie de o revizie generala care sa-i dea un suflu nou..

Si mai avem acest PPDD, un partid emanat din cenusa Elodiei care s-a trezit netam-nesam in Parlament si, unde, in mod sigur isi va gasi sfarsitul fiind inghitit de balaurul cel mare – USL, sau, pur si simplu se va autodizolva – sigur peste 4 ani nu isi va mai putea gasi locul in Parlamentul Romaniei. PPDD o emanatie OTVista patetica si diabolica care, din pacate, a reusit sa orbeasca plebea mioritica cu o demagogie ieftina si infantila, suficienta insa de a pacali plebea miortica sa puna stampila pe partidul domnului Dan, domn care, spre nefericirea lui, nu a intrat in Parlament si ramane sa faca pe coach-ul de pe tusa.

Acest PPDD, nu face altceva decât să add insult to injury ... este o ironie a sorţii, tipic românească...o aşa-zisă alternativă politica, chiar mai rea decât status quo, deşi sincer nu ştiu cât de rău ar mai putea fi, dar, probabil, întotdeauna e loc şi de mai rău.

Câtă dreptate a avut Esop când a spus că: "Pe hoţii mărunţi îi trimitem la spânzurătoare , iar pe cei mari îi numim in funcţii publice."

„Ce facem cu România?“ Dezbatere deschisă de ziarul adevărul

de Corneliu Florea-Curentul International

Izbitoare vulgaritatea cu care patronii acestui cotidian bucureştean şi o parte dintre redactorii lefegii şi-au intitulat dezbaterea, dovedind continua poziţie antiromânească, de blamare, discreditare şi denigrare a României şi Românilor. „Ce facem cu…“ este o întrebare comună pentru lucruri şi întâmplări cotidiene, mărunte, dar cu totul nepotrivită când ne referim la ţara ai cărei cetăţeni suntem. Fiind vorba despre o pretinsă dezbatere a situaţiei unui popor, a unei naţiuni, consider titlul nepotrivit, ofensator, iar cei ce l-au proiectat sunt absolut limitaţi intelectual, educaţional, social sau plătiţi să umilească şi să defăimeze încă din titlu.

„Ce facem cu cloşca c-o lăsat ouăle? Dumnezău ştie! Ce facem cu porcu’ vecinului, că o intrat la noi în gradină? Să-l ia dracu’! Ce facem cu ăia de la A4 că au pus WC-ul lor pe locul nostru? Îl zgâriem cu şurubelniţa! Ce facem cu fata asta că ne face de râs în tot Bucureştiul? O trimitem la Bruxelles să-i meargă vestea şi acolo! Ş.a.m.d.

Ne-dragi bucureşteni de la adevărul, acesta vă este adevăratul nivel, dacă începeţi o dezbatere cu un asemenea titlu. Dar se pare a fi doar o dezbatere de umplutură de pagini, de la o zi la alta, să vă ţină atenţia trează, la datorie, să blamaţi şi denigraţi, să-i faceţi pe români să-şi pună cenuşă în cap, să-i depersonalizaţi până la nepăsare, apatie şi să fiţi fericiţi că părăsesc România sau că au ajuns la concluzia pe care le-aţi infiltrat-o ani de zile: sunt de nimic şi nu se mai poate face nimic!

Ştiu românii de ce nu se mai poate face nimic?!? Le-o spuneţi tot voi, urmărind scenariul primit: au greşit in istorie, mai ales de la Întregirea României! Frumos scenariu, bine ticluit, ţinteşte şi nimereşte! Şi aduceţi probe şi martori: Radu Ioanid.

Radu Ioanid ştie ce face din România, doar cu asta se ocupă de când a plecat din România, iar acum, ca invitat la aceasta dezbatere, „doctorul în istorie şi filozofie“ a spus: „Istoria României moderne nu poate fi despărţită de antisemitism“, aşa cum se intitulează interviul lui din adevărul, din 26 ianuarie 2012. ŞI?!? Nu se desparte, nu se desparte, ce valoare mai are această afirmaţie, în 2013, când, de peste şaptezeci şi cinci de ani, evreii de astăzi nu pot dovedi în faţa unui tribunal liber un act concret de antisemitism în România! Facta non verba. Cu toate acestea, se tot bat tobele cele vechi şi perimate, de la un colţ al Pământului la altul, se inventează noi ficţiuni care să menţină starea de vinovăţie peste generaţii. În criză de fapte concrete de antisemitism în România, caută cu detectoare speciale antisemiţii. Au bani de propagandă. Este adevărat că, şi în România, ca peste tot în lume, a fost şi există un grad de antisemitism, care până în 1990 a fost din amintiri şi dormit, dar au venit echipa de la Holocaust Industry şi a sunat deşteptarea! Mă întreb dacă sunt fericiţi că l-au generat în mijlocul unui popor, care i-a primit creştineşte, văzându-i fugăriţi şi pribegi de prin alte părţi, pentru ca, apoi, să-şi despoaie binefăcătorii prin exploatare perfidă. Acum, în lipsă de acte şi fapte concrete de discriminare împotriva lor, au lansat propaganda cu neo-antisemitismul şi „holocaustul în România“, impunându-ne, fără discuţii, comentarii, argumente, să ne cerem iertare, să ne punem cenuşă în cap, să le despăgubim averile plus taxă de holocaust, calculată de ei, pentru sute de mii de evrei şi, pe deasupra, au cerut cetăţenie românească, cu pensii şi ajutoare băneşti! Paradoxul paradoxurilor: evreii cer cetăţenia unei ţări pe care o acuzi că a declanşat holocaustul în lume! Pe toate cele cerute le-au primit de la ochlocraţia postdecembristă, şi nici aşa nu ne lasă în pace!

Dragi evrei din toată lumea, mai lăsaţi-ne în pace, acum aveţi ţara voastră, nu mai este ca în urmă cu o sută, două de ani când, neavând ţara făgăduită, trebuia să suferiţi prigoanele ca venetici. În Israel, nu veţi suferi de antisemitism ca în Europa trecută, acolo sunteţi cetăţeni liberi, puteţi să faceţi o mare dezbatere despre Ce facem cu Israelul, o oază lipsită de antisemitism, dar în mijlocul unui deşert ostil! Nu aveţi destule probleme cu vecinii?! Trebuie să ne vârâţi pe sub uşă evrei americani, să latre la români că sunt antisemiţi? Oare nu era mai corect să-i duceţi în Israel, să vadă în ce stare de alerta permanentă trăiţi şi atunci ar fi văzut cu adevărat cine, şi câţi, le sunt duşmani! Atunci, din Israel, sunt convins că şi-ar fi cerut şi ei cetăţenie românească pentru siguranţă în caz de manifestări reale de antisemitism!

Radu Ioanid, sărmanul, este limitat în gândire şi orizonturi, o păpuşă cu o singură melodie cu cheie de la Holocaust industry – sintagma şi cartea aparţin profesorului universitar evreu Norman G. Finkelstein (cf. The Holocaust Industry: Reflections on the Exploitation of Jewish Suffering, New Edition 2nd Edition) – pe care o cântă, de douăzeci de ani, cât îl ţine gura: romanii sunt antisemiţi! E liber, scrie şi-n Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Numai românii nu sunt liberi să se apere împotriva antiromânismului, fiindcă pentru ei Declaraţia Universală a Drepturilor Omului a fost abrogată şi în locul ei s-a introdus neo-inchiziţia Secolului XX. Exemplific, citind interviul „luminatului şi justiţiarului doctor“ Radu Ioanid; am constatat la postările cititorilor că mai mult de jumătate au fost refuzate fiind neacceptabile, deci: Everyone has the right to freedom of opinion and expression.. nu e la fel pentru orice fel de Radu... mă cheamă. În România-U.E. să ai dreptul la opinie trebuie să fii, întâi de toate, supravieţuitor de holocaust sau descendent, european occidental, minoritar maghiar şi, ceea ce mai rămâne, e doar pentru lefegii români ai celor dinainte. În acest context, pervertit de dezinformări şi rea-credinţă, nu se poate forma o strategie de viitor pentru România! De fapt, e clar, se urmăreşte altceva.

Strategic, se urmăreşte, prin manipulare insistentă, dezmembrarea statului naţional român până în anul 2018! Întâi le facem regiuni şi, pe urmă, vecinii sunt poftiţi să-şi aleagă ce doresc, ipocritul Băsescu, Boc slugă ardeleană la U.D.M.R., M.-R. Ungureanu cu studii serioase în ebraică, kicsi Ponto sunt înhămaţi de alţii la acest proiect „în doi timpi şi trei mişcări“. Şi cum Istoria Modernă a României, pe lângă antisemitism, pe care îl plătim precum despăgubirile de război faţă de U.R.S.S., e plină-plinuţă şi de antiromânism, în bună parte din cauza evreilor – lucru pe care ochlocraţia de astăzi şi structurile ei îl ascund sub preş –, s-ar putea ca regionalizarea şi, apoi, dezmembrarea spre care suntem împinşi să se împlinească. Un motiv în plus de îngrijorare este şi faptul că românii au fost puşi la punct şi cu toleranţa! Atât de manipulaţi şi de dezinformaţi au fost în legătură cu preceptul de toleranţă în democraţie încât au fost împinşi în toleranţa fără prag şi limite: care cum vine trebuie să beneficieze de câtă toleranţă vrea, precum odinioară în casele de toleranţă, numai că de data asta e pe gratis…

Am în faţă cele zece pagini ale interviului „doctorului în filozofie şi istorie“ de la Muzeul Holocaustului din Washington, care s-a deplasat la Bucureşti, bănuiesc pe cheltuiala lui, ca să-şi dea cu presupusul ce e de făcut în România, dar el a pedalat numai pe antisemitismul românilor. Verificaţi, este public! Şi, vorba lui Nenea Iancu, ne-am procopsit, am luat-o a doua oară de la paş’opt, aceeaşi placă de 23 de ani ! Întrebarea mea, de român obişnuit, este: ce mai vor?

Toate câte le-au pretins le-au primit, le primesc cu vârf şi îndesat! Dacă vor un al doilea stat israelian, de rezervă, în România, nu e o problemă: se poate aranja cu ochlocraţia şi cleptocraţia de la Bucureşti, dar atunci trebuie să-şi asume şi posibilele riscurile reale, nu numai pe cele supraexpuse de 23 de ani, fără nici un caz concret în acest timp. Ceea ce mă uimeşte pe mine este că în România se refuză o dezbatere amplă, în public şi mass media, care să pună în balanţă dreaptă, numai cu argumente, antisemitismul românilor şi antiromânismul evreilor.

De ce evreilor şi elitelor dâmboviţene le e frică să dezvelească adevărurile? Cât vor mai continua mass media din România cântatul în strună la orchestrările evreieşti?

________________________________________________________________________

INTERVIU

Victoria Bancilă Bularda,

pasiunea de a munci - condiţia sine qua non a succesului

• Monica Lichi

Comunitatea românească din Canada, şi în special Toronto/Ontario, este privilegiată să înveţe câteva principii de viaţă sănătoase de la câţiva reprezentanţi de seamă ai ei. O astfel de persoană este Victoria Băncilă Bularda. Dacă nu o ştim, sau nu am întâlnit-o încă pe Victoria, înseamnă că ori suntem paraleli cu actele de caritate organizate în parteneriat cu câteva filiale ale Crucii Roşii din România, ori nu avem spirit de antreprenoriat, ori, ori... ori. Colega noastră Monica Lichi a consemnat un interviu cu Victoria, despre trecut, prezent şi mai ales viitor. (ACASĂ)

Victoria, te rog să detaliezi, pentru cititorii ziarului nostru, ce reprezintă, în accepțiunea ta, succesul.

Mulțumirea că îți trăiești viața cum îți dorești ori sentimentul de la începutul zilei, că îți începi ziua cu energia necesară să continui entuziast drumul spre viața ce ți-o dorești.

De multe ori întâlnim, asociat noțiunii "succes", noțiunea de "atitudine" (de succes). Care crezi că este atitudinea cea mai potrivită, care precede succesul?

Optimism, perseverența să continui găsirea soluțiilor pentru a trăi cum îți dorești.

Totodată, cum s-ar putea explica cel mai bine sintagma "femeie de succes" aici, în Canada?

Doar în Canada? Cred că oriunde în lume femeia de succes este o femeie optimistă, învingătoare în a-și trăi viața cum și-o dorește, fiind în continuă îmbunătățire a propriilor cunoştiinţe, abilități, fie că vorbim despre femeia dedicată în totalitate familiei, femeia de carieră ori femeia de afaceri.

Pentru cititorii și cititoarele noastre, ai putea defini conceptul pe care se bazează organizația "Women of Success"?

Totul a început de la dorința de a ne ajuta unele pe celelalte, și promovarea româncei, cu naturalețea și generozitatea ce o caracterizează. Femei de Succes realizează mediul catalizator, unde prin întîlniri de networking directe și virtuale, lunare, prin grupuri virtuale de discuții în Linkedin și Yahoo, adună la un loc femei și afaceri, crescînd vizibilitatea membrelor asociației și a mediului de afaceri a comunității românești.

Chiar pe 27 martie s-au împlinit doi ani de la crearea formală a comunității Femei de Succes, și am sărbătorit această ocazie în 5 aprilie, la Muv Bar Marche.

Cum reușești să îmbini serviciul, viața personală și activitatea depusă la "Women of Success"?

Doar împreună cu înțelegerea și ajutorul celor din jurul meu, soțului și copiilor mei, cît și a voluntarelor de la Femei de Succes.

Ai vreun sfat de dat celor care sunt "newcome-ri" în Canada?

Cred că fiecare nou venit își cunoaște mult mai bine prioritățile personale decît mine, deci nu cred că sînt în poziția să dau sfaturi.

Româncele care ne contactează cu diverse întrebări, ori participă la întâlnirile de networking, află sursele de informare care să le ajute, ele decizind ce le este și ce nu, de folos. Comunitatea Femei de Succes oferă prin întâlnirile de networking, prin discuțiile virtuale și programele de mentoring, oportunitatea găsirii surselor de informare.

Dintre femeile celebre și nu numai, ai un model feminin care te-a impresionat de-a lungul timpului, despre care să putem spune că este un exemplu de urmat pentru a reuși ceea ce ne propunem?

Ana Aslan este impresionantă prin persevereta și dedicația ei.

Totuși prefer să vorbesc despre femeile ce mi-au influențat direct și care m-au ajutat să fiu EU, Victoria de astăzi. Mamei mele îi datorez cel mai mult, ceea ce cred că este valabil pentru mamele multor cititori, mamele noastre însamânţînd în noi obișnuințe, principii ce ne călăuzesc continuu în viață.

Profesoara de Palentologie Natalia Trelea, care mi-a fost unul din cei doi îndrumători la lucrearea de licență, continuă să-mi rămînă un model de calm și găsire a soluțiilor pentru orice situații, printr-o atitudine care inspiră respect reciproc.

Mulțumesc Victoria, și mult succes în viitor!

Mulțumesc și eu!

Interviu cu IPS IOAN SELEJAN , Arhiepiscop al Episcopiei Covasnei şi Harghita

de Virgil Raţiu şi Corneliu Florea - Cuget Liber Canada

"Aici sunt sate în care locuiesc români care vorbesc limba română numai cu Dumnezeu"

Împreună , scriitorul Virgil Raţiu şi cu mine, am hotărât să facem o vizită la Episcopia Covasnei şi Harghitei, să-i luăm un interviu Î.P.Sale Ioan Selejan pentru a cunoaşte realitatea socială şi religioasă românească din aceste judeţe în care, în timpul ocupaţiei horthiste , armata ungară a profanat, distrus sau dărâmat bisericile ortodoxe române iar preoţii şi obştiile călugăreşti alungate. La recucerirea Adrealului de Nord Vest de către armata română nici o biserică din Secuime nu a fost profanată sau distrusă. Adevăr istoric pe care mulţi români nu îl cunosc iar democraţii maghiari de după 1990 îl nesocotesc şi îl ascund în spatele ţipetelor lor iredentiste. Virgil Raţiu a făcut toate aranjamentele telefonice ca Sâmbătă, 15 iunie 2013, să ne întâlnim cu I.P.S. Ioan Selejan şi să ne acorde un interviu. Am calculat timpul şi kilometri şi pentru că drumurile sunt, cum sunt, între Bistriţa şi Reghin am luat-o prin Şieu şi am avut ce pomenii la Băsescu şi guvernanţii săi, care bine înţeles circulă cu avionul, helicopterul sau pe perine de aer. De la Topliţa până la Miercurea Ciuc şoseaua naţională este bună şi am oprit să întrebăm de direcţii rutiere de patru ori. De trei ori persoanele întrebate ne-au dat indicaţiile cerute, cu amabilitate şi accent. Le-am mulţumit. A patra persoană, un tânăr, ne întors spatele cu nem tudom ! Săracul, ce i-au mai spălat crierul !! Ne-am descurcat şi am aflat, în spatele unui gard înalt şi plin, Clădirea Episcopiei. Ne-am anunţat sosirea unei măicuţe. Era multă lume, dar ziua era foarte frumoasă iar curtea cu flori şi arbuşti o adevărată plăcere. După un timp l-am văzut pe I.P.S, împreună cu măicuţă, era foarte modest în purtare şi îmbrăcăminte, faţă şi barbă patriarhală, privire senină şi zâmbet de bună voinţă creştină. Măicuţa i-a prezentat o familie, apoi alta, iar când a ajuns la noi, ne-am prezentat iar dânsul ne-a întrebat cum am călătorit şi ne-a rugat, aşa a zis, să-l mai îngăduim un timp. După acel timp, a revenit şi ne-a invitat să-l urmăm într-o încăpere. De la început i-am simţit apropierea şi căldura. Ne-a invitat să luăm loc, ne-am privit cu omenie deschisă. Dinainte, de la Bistriţă, Virgil Raţiu a hotărât să încep eu interviul.

Părinte Episcop am venit la dumneavoastră, scriitorul Virgil Raţiu de la Bistriţa şi eu din Canada să vă rugăm să ne împărtăşiţi nouă, şi noi mai departe cititorilor din România şi Canada, starea Episcopiei Covasna şi Harghitei ce are o situaţie specială printre celelalte episcopii din România, fiind o episcopie tânără aşezată într-un foarte vechi spaţiu romanesc dar bântuit de vechiul iredentism şi segregaţionism unguresc. În Canada foarte mulţi români au aflat despre greutăţile pe care le întâmpinaţi în desfăşurarea activităţii creştin-ortodoxe în Covasna şi Harghita, ceea ce contravin sistemelor democratice atât în Europa cât şi în Nord America. Înainte de a trece la întrebări dorim să vă mulţumim că ne-aţi primit şi am dori să aflăm câte locaşuri creştin-ortodoxe aveţi în această eparhie ?

Biserici de mir, capele de spital şi militare cu mânăstirile sunt o sută şaizeci şi cinci. Mânăstiri sunt ridicate opt şi avem şi două schituri.

Cum se manifestă aici libertatea bisericească ? Aveţi libertate deplină fără nici o nelinişte sau grijă, teamă ? Cum vă desfăşuraţi activitatea creştin-ortodoxă ?

Din mila lui Dumnezeu nu am fost îngrădiţi în construirea de biserici şi mânăstiri. Există însă o anumită categorie de oameni – nu din partea autorităţilor – un anumit segment de oameni care sunt împinşi de idei şi concepte revizioniste, şi s-a întâmplat astfel că am avut biserici şi mânăstiri profanate. Zideam Mânăstirea Izvorul Mureş şi, într-o sâmbătă, a pătruns o maşină cu ostili agresivi verbali prin porţile mânăstirii, a făcut un adevărat raliu prin curte, am reuşit să închidem porţile şi uşile reuşind să-i identificăm. I-am identificat şi deferit Poliţiei. Nu am auzit să se fi întâmplat ceva în urma plângerii noastre. Am cerut ca persoanele respective să fie trase la răspundere, dar nu s-a întâmplat nimic. Pe urmă au fost scrise pe zidurile mânăstirii cuvinte jignitoare. Astfel de fapte însă nu au avut nici un fel de urmări. Am mai avut momente de acest fel. Înainte de înfiinţarea Episcopiei Covasnei şi Harghitei în 1994 , un preot îmi povestea că s-a deplasat într-un sat cu puţini credincioşi români ca să ţină slujba Învierii. La Înviere, după obicei, se înconjoară biserica cu Evanghelia şi se cântă ’’Hristos a înviat’’ . Preotul mi-a spus că la un moment dat erau aruncate pietre peste acei puţini credincioşi, iar preotul, ce să facă, şi-a pus Evanghelia în cap şi a continuat să cânte ’’Hristos a înviat’’ Acel preot nu s-a plâns niciodată. Nu a făcut plângeri la autorităţi , a rămas cu Hristos şi cu crucea. Nu de mult, mai puţin de o lună de zile, aici, la Catedrala noastră din Miercurea Ciuc, unul sau mai mulţi cetăţeni, care bănuiesc că nu au fost români, au spart geamurile stativelor unde se pun luminări pentru vii şi pentru morţi din pridvorul biserici, geamuri care apărau de vânt flacăra luminărilor. Urme de violenţă şi profanare erau foarte clare pentru faptul că au luat lăzi de gunoi de pe stradă şi le-au vărsat acolo în pridvorul bisericii. Dimineaţa când au ajuns maicile noastre acolo, totul era o mizerie şi un gunoi. Acestea sunt evenimente recente. La această dată persoanele care au profanat biserica a fost identificată de Poliţie. Dar la astfel de fapte nu poate fi încadrată toată populaţia maghiară din oraş. Subliniez că există doar o grupare, un lanţ de idei şi fapte care exprimă ca noi să nu fim pe aici. Ei cred că pot face totul ca în această zonă să rămână un spaţiu pur etnic, spaţiu care să fie oarecum decupat din harta României. Nu să-l mute în altă parte, ci un decupaj unde să nu se mai afle urmă de român. Este interesant ce am găsit şi am aflat aici. Mereu aud din partea maghiarimii că ar fi trăit demult sub opresiunea statului român, fapt care este de mare mirare. Susţin că îşi pierd identitatea şi alte chestiuni similare răuvoitoare. La noi, aici, au venit mulţi ziarişti, sociologi care vor să afle şi să studieze problemele relaţiilor interetnice. Le-am indicat să cerceteze în oraşele şi satele din această zonă dacă există un maghiar care, sub o formă sau alta, a fost împiedecat să înveţe limba lui maternă, care să nu ştie vorbi maghiara. Dar vă pot trimite în satul cutare şi în satul cutare şi veţi putea constata că sunt români care vorbesc limba română numai cu Dumnezeu. Adică, numai în biserică. Ei aşa puţini cum se află într-un loc, vin şi spun: ’’Părinte Episcop daţi-ne un preot aici, român, să facă slujbă românească’’. Sunt puţini, este adevărat, dar prin asta se dovedeşte că cea care pătrunde cel mai adânc în fibra conştiinţei umane este credinţa. Credinţa. Celelalte elemente de ştiinţă, de cultură îşi au partea lor pozitivă, ele pot preveni, însă credinţa este darul lui Dumnezeu. Este darul pe care nu ţi-l dă să-l aşezi undeva în casă, ci ca să lucrezi cu el, să dobândeşti cu el alţi talanţi, de viitor, cum spune Mântuitorul. De aceia spun eu, că plângerile maghiarilor despre noi, românii de aici, la curţile Europei nu sunt justificate. Dimpotrivă, de pildă, pentru maghiari toate şcolile sunt puse la punct, toate dispun de materiale didactice necesare procesului de învăţământ. Nu plouă în ele. Nu mi-e frică să spun, dar aici situaţia din şcoli este inversă, de aceia abandonul şcolar este mai accentuat în cele româneşti. Noi , Episcopia am ajutat şi ajutăm în fiecare iarnă aproximativ 200 de copii, cărora le oferim în fiecare zi câte o masă caldă , pentru că în această perioada presiunea materială asupra părinţilor este mai mare. În situaţii grele i-am ajutat şi cu încălţăminte şi îmbrăcăminte.

Cât de mult, la rândul ei, vă ajută pe Dumneavoastră cu adevărat Patriarhia Română ? Mă interesează dacă patriarhia bucureşteană îşi face datoria din plin faţă de credincioşi ortodocşi romani din Secuime. Vă întreb aceasta pentru că în Nord America, unde trăiesc mulţi români ortodocşi, s-a conturat o opinie oarecum nefavorabilă, chiar dubioasă faţă de activitatea patriarhiei bucureştene, în special de actualul patriarh. Vă adresez această întrebare şi din partea lor, fiindcă există convingeri, că aici faţă de Dumneavoastră, care sunteţi o episcopie tânără şi într-o situaţie cu totul şi cu totul specială faţă de celelalte, nu se face diferenţierea şi nu vă acordă tot sprijinul moral şi material. Avem impresia, pe baze de fapte, că în Secuime Budapesta face mai mult decât Bucureştiul , de la Patriarhie la Guvern şi Parlament.

Cel mai important lucru, care constă mult mai mult decât un ajutor material, a fost chiar înfiinţarea Episcopiei Covasnei şi Harghitei în această zonă în 1994. După Decembrie 1989, toate instituţiile statului se aflau în derivă, iar aici, pe toate zidurile scria: ’’Români, plecaţi de aici’’ şi plecările au început. Patriarhia a fost prima instituţie care a contracarat iredentismul maghiar, manifestat atât de brutal şi antidemocratic, prin înfiinţarea Episcopiei şi numindu-mă pe mine să o păstoresc. În 1994 mă aflam la Ierusalim la studii, după ce am restaurat mânăstirile de la Tismana şi Polovraci, după construirea noi biserici de la Mânăstirea Lainici şi am venit aici, într-o profundă rană românească. …. Vă pot spune ce era în sufletul meu când am venit aici ? … Pot, dar cui foloseşte ? … M-am dus într-o duminică dimineaţă, cu maşina, într-o anumită direcţie, şi am bătut la uşa a nouă biserici româneşti, dar acolo nu erau nici preoţi, nici credincioşi. M-a primit o singură biserică, care era pe jumătate dărâmată, fără uşi şi fără ferestre. Rămăsese aşa, dărâmată din 1940 de către armata de ocupaţie a lui Horthy ! În ea am putut intra fiindcă nu mai avea uşi, nici acoperiş şi devenise o ladă de gunoi şi crescuseră rugi de mure. Era duminica, era vremea Liturghiei şi mi-am zis ‚’’Doamne, am ajuns ca bufniţa, pe dărâmături ’’ În acel moment pe zidul bisericii s-a aşezat o pasăre cerească şi a început să cânte. Atunci am zis în sinea mea că Dumnezeu mi-a trimis o mângâiere şi am săvârşit şi eu o liturghie a lacrimilor. Ceea ce a întreprins Patriarhia, atunci în 1994, a fost un act de mare curaj creştinesc, ortodox, pentru că populaţia maghiară nu a văzut cu ochi buni înfiinţarea ei. Şi iată că, după nouăsprezece ani, în Episcopia Covasnei şi Harghitei nu mai este nici o biserică românească ortodoxă fără cruce, toate au fost reparate sau reclădite. Biserica aceia de care v-am vorbit, este din Herculean, a fost dărâmată de un colonel maghiar în 1940, când şi-a pus conaţionali să lege crucea, turlele şi acoperişul cu funii pe care boii le-au tras jos. Astăzi e refăcută, după 55 de ani ! În alt sat românesc, tot după Dictatul de la Viena, când a intrat armata horthistă în el, ofiţerul maghiar a ordonat ca toţi bărbaţii români din sat să vină mâine la primărie cu unelte de construcţie. Fiind sub stăpânire maghiară, s-au prezentat gândindu-se că vor fi trimişi undeva la muncă. La primărie acelaşi ofiţer cu soldaţii lui le-a ordonat :’’Cu toţii mergeţi la biserica voastră şi o dărâmaţi’’ Atunci toţi românii au rămas încremeniţi, iar ofiţerul i-a ameninţat : ’’Dacă nu executaţi ordinul pun armele pe voi’’. Românii nu s-au mişcat şi soldaţii maghiari au început să tragă intermitent rafale de avertizare deasupra lor, şi la fiecare nouă rafală coborau puştile până ce gloanţele au început să treacă razant deasupra capetelor lor. Se adunase tot satul, femeile romanilor plângeau cu copii în braţe în timp ce maghiarii îşi manifestau bucuria în fel şi chip. Românii văzându-şi femeile şi copiii cu sufletele frânte au executat ordinul de distrugere a bisericii ce era sufletului credinţei lor …

În ce localitate a avut loc această bestialitate antiumană ?

La Doboşeni , mi-a povestit un om bătrân din sat, care vorbea tare rău româneşte, dar s-a dovedit a fi român. A fost de faţă tot satul, a fost o mare tragedie pentru românii. Biserica fără acoperiş s-a degradat an de an, cincizeci şi cinci , până ce am venit noi şi am reconstruit-o .

Şi nici un regim, nici un guvern, nici un român din 1940 până în 1995 nu a refăcut nimic în Doboşeni, în timp ce guvernele româneşti respectau dreptul la limbă şi credinţă a minorităţilor?

Aici este marea tragedie antiromânească. Şi tragedia continuă fiindcă mai avem şi astăzi probleme la biserici. În unele locuri am fost obligaţi să punem bârne, scânduri la ferestre pentru a nu fi sparte după ce au fost restaurate. Într-un caz am chemat Poliţia fiindcă cineva a spart fereastra bisericii. Arata ca şi cum cineva a înfipt o suliţă în piept. Azi aşa, mâine aşa, iar rănile acestea le purtăm mereu. Acum am început să avem mai multă înţelegere şi ajutor de la Consiliul Judeţean. Trebuie să revin la Patriarhia română care ne-a ajutat foarte mult să obţinem locuri la Seminarul şi Facultatea de Teologie din Bucureşti pentru elevi de la noi din zonă care după absolvire să revină din nou aici. Şi aşa am reuşit să şcolim peste patru sute de români din Covasna şi Harghita dintre care o sută au fost hirotonosiţi, ceilalţi lucrând în învăţământ, cultură şi alte ramuri sociale ce rămăseseră vacante după 1989. Aici preoţii trebuie ajutaţi mult mai mult pentru că unii au parohii doar cu 50 – 60 de suflete. Aici suntem grăniceri, grănicerim în interiorul României, unde avem mai multe probleme decât la frontierele externe. Cu părere de rău spun la români încă nu funcţionează deplin sentimentul de solidaritate.

De la Episcopia Ortodoxă Română din America de Nord a fost cineva aici, să vă cunoască, să afle ceea ce am aflat noi acum ? Să vă ştie, să vă ajute ?

Am fost eu odată în zona Montrealului, la hirotonia Episcopului Nicolae. Aşa se face că ţinem legătura iar unii români de acolo ne mai trimit daruri sau le aduc când trec pe la noi.

Este adevărat că în şcolile ungureşti se predă dintr-un manual special istoria secuilor ?

Da. Este adevărat. În manual, printre altele, se scrie că aici românii au fost nişte slugi ale maghiarilor. Distorsionări. Cu părere de rău, pentru România noi nu facem tot ce ar trebui să facem. România este foarte puţin cunoscută în străinătate, de exemplu, dacă vrei să te documentezi despre ea în marile biblioteci de acolo, abia găseşti câteva cărţi vechi sau depăşite, în timp ce despre Ungaria sunt rafturi întregi la zi. Mai mult, fiind prin străinătate, am aflat că în ambasadele noastre nu avem nici hărţile ţării.

Aveţi mare dreptate, trăiesc în străinătate, de treizeci şi cinci de ani, şi cunosc ce fel de ambasade şi ambasadori avem în Nord America. De ataşaţii culturali, în ghilimele, nici să nu mai vorbim. Am o întrebare, o curiozitate personala, rămâne la latitudinea Dumneavoastră: Patriarhia Română din fondurile sale cât dă la Muntele Atos ?

Din Fondul Central Misionar, un fond mic, ce se strânge odată pe an, în Duminica Ortodoxiei, o mică parte se trimite la Muntele Atos, însă statul român îl sprijină cu mai mult.

Părinte Episcop, în aceşti aproape douăzeci de ani, aţi împlinit ceea ce nu s-a făcut în cincizeci şi cinci de ani după abominabila silnicie horthistă ce se continuă, e drept atenuată, sub aripile iredentiste şi segregaţioniste ale unor unguri de azi, meritaţi toată consideraţia românilor de pretutindeni, la care o adăugăm şi pe a noastră. Ce perspective aveţi ?

Acum, ne pregătim pentru hramul bisericii de la Valea Mare, unde Sfânta Liturghie o vom sărbători pe un tăpşan unde vom împărţi credincioşilor câte un tricolor, este steagul României. Am cumpărat deja doi kilometri de steag naţional, măicuţele noastre lucrează la ele iar de la o mănăstire am primit port-drapele. Trebuie să facem liturghia cu drapelele noastre în mâini.

Să vă ajute Dumnezeu. Şi vă va ajuta, aşa cum a făcut-o în toţi aceşti ani.

Î.P.S. Ioan Selejan nu ne-a lăsat să plecăm la asemenea drum lung, până la Bistriţa, până nu ne-a poftit la masă. A rugat măicuţele să aibă grijă de noi, dânsul fiind aşteptat de mulţi credincioşi. Când am plecat în curtea mânăstiri încă era aşteptat de alţi români.

Am fost foarte impresionaţi de personalitatea Î.P.S. Ioan Selejan, am fost emoţionaţi şi tulburaţi de cele relatate de acest patriarh spiritual şi naţional, ce trebuie cunoscut şi respectat.

Canadianul Eric si pasiunea sa pentru Romania: "Mai mult decit o simpla poveste de dragoste"

de RAZVAN DUPLEAC-ZigZag Roman-Canadian

Asa descrie Eric DesLauriers relatia sa cu tot ceea ce inseamna pentru el "aceasta fascinanta tara din Europa de Est", care, dupa cum marturiseste, in "ochii, inima si sufletul lui ocupa un loc important". A fost si in Romania, iar la intoarcerea in Canada nu a avut, spune el, decit un singur gind: sa invate limba, cultura si istoria acestei minunate tari. Acum citeste in romana, urmareste constant actualitatile si se declara incintat ca astazi Romania face parte din viata sa.

Stabilisem mai acum un an sa facem un interviu, dar tumultul activitatilor cotidiene a intirziat acest moment. Dar cum nimic nu este intimplator in viata, iata ca acum prilejul s-a "copt" acum in preajma de Paste si va invit sa-l descoperiti pe canadianul Eric DesLauriers si povestea sa de dragoste pentru, geografic vorbind, mica tara din Europa de Est. Este chiar o lectie pentru multi romani.

- Cine este Eric si cum a inceput povestea ta de dragoste pentru Romania?

- Numele meu este Eric DesLauriers si am onoarea sa va prezint in ziarul ZigZag Roman-Canadian legaturile mele cu comunitatea romaneasca, dar si pasiunea pe care o am fata de aceasta fascinanta tara din Europa de Est. Va multumesc ca imi oferiti posibilitatea sa ma exprim prin publicatia dvs, caci de mult doream sa imi prezint aceste sentimente.

Sa incepem cu inceputul, caci este o poveste care a debutat cu multi ani in urma. In timpul studiilor la Facultatea de politici aplicate de la Universitatea Sherbrooke, am aprofundat si mi-am largit cunostintele despre un subiect care ma pasioneaza: tarile europene in general si Europa de Est in mod special, mecanismul si fundamentele crearii Uniunii Europene.

In 2009, in cadrul studiilor de masterat -Administratie in management public-, am efectuat un Master-II la Universitatea Aix-Marseille III din Franta, la Institutul de management public si teritorial, unde am intilnit un extraordinar grup de 10 fete incintatoare din Romania care studiau in cadrul aceluiasi program. Printre ele, am cunoscut acea ''perla rara'', cu care de atunci am ramas in cuplu si pentru care am demarat procedurile de stabilire definitiva in Canada.

- Ai ai inceput sa inveti romaneste, ai fost in Romania... ce ai descoperit?

- Prima mea calatorie in Romania a fost in 2009, impreuna cu ea, care este originara din Craiova. A fost o experienta de neuitat. Inaintea plecarii eram un pic nervos si chiar temator, dar am fost imediat incintat de farmecul si primirea calduroasa a romanilor.

Daca in spatiul public romanii nu sint foarte amabili, in particular este cu totul altceva! Efectiv, de la primul contact cu familia prietenei mele mi s-a urat ''Bine ai venit'' si am fost tratat ca si cum faceam dintotdeauna parte din familie. Bineinteles, am descoperit gastronomia si bauturile romanesti, micii, sarmalele, mamaliga, clatitele si... tuica, precum si faimoasa ciorba de burta, pe care atunci cind mi-au servit-o au avut grija sa imi ascunda din ce e facuta, pina cind am gustat-o.

Am descoperit o gramada de lucruri noi! Asa ca, la intoarcerea in Canada nu am avut decit un singur gind: sa invat limba, cultura si istoria acestei minunate tari. Pentru a ma ajuta, prietena mea imi trimite revista ''Regards'' a comunitatii francofone din Romania, iar eu urmaresc constant actualitatile la TVR si citesc un ziar. Imi imbunatatesc astfel cunostintele de limba romana, spre suprinderea familiei si a prietenilor ei din Romania, care ramin mereu uimiti de progresele facute. Ca un amanunt: eu sint directorul unui organism din Sherbrooke, Local des jeunes des Jardins Fleuris, care este membru al Clubului Garçons et Filles du Canada, asociatie ce organizeaza tot felul de activitati extra-scolare pentru copiii de 6-12 ani. Anul acesta, sub tematica '' Passeport pour l’aventure'', am petrecut o saptamina in Romania, prilej cu care tinerii au descoperit elemente reprezentative pentru aceasta tara: drapelul si stema Romaniei, citeva dansuri populare, invatind totodata si citeva cuvinte romanesti. De altfel,in vizitele mele in Romania am avut prilejul sa vizitez nu doar Craiova, ci si Bucurestiul, acest ''Mic Paris'' al Europei de Est, un oras minuntat cu un patrimoniu arhitectural de exceptie. Am fost incintat sa aflu ca politica municipala prevede punerea in valoare a patrimoniului arhitectural in cadrul dezvoltarii urbanistice a acestui minunat oras. Am avut onoarea sa vizitez a doua cea mai mare constructie din lume, Palatul Parlamentului, ca si Bulevardul Unirii, am fost si la Brasov dar si la Sinaia, locul unde isi petrecea o parte din vacante Nicolae Ceausescu. Evident, imi ramin multe de descoperit, de la Carpati si pina la Dunare si minunata ei delta.

- Multi romani aleg sa studieze la Universitatea Sherbrook. Ai prieteni printre ei?

- Dupa revenirea la Sherbrooke, am impresia ca intilnesc romani peste tot. De fapt, am citiva prieteni romani, angajati sau studenti la Universitatea Sherbrooke sau Bishops.

In ochii mei, dar si in inima mea, in sufletul meu, Romania ocupa un loc important, si ce mi-as dori cel mai mult este intarirea legaturilor intre Romania si Canada, si in special Quebec. In fapt, avem in comun faptul ca sintem membri ai Organizatiei Internationale a Francofoniei, iar schimburile culturale, comerciale si universitare se inmultesc continuu. Deja, din ce in ce mai multe companii canadiene isi dezvolta afacerile in Romania. Nu intotdeauna intr-o maniera pozitiva, cum este cazul industriei miniere, dar in fine, posibiltati exista.

Nu in ultimul rind, mai mult decit gasirea sufletului pereche, am cunoscut o tara cu o cultura atractiva si sint incintat ca Romania face parte azi din viata mea. Am avut placerea anul trecut sa celebrez romaneste cea mai importanta sarbatoare religioasa crestina - Pastele. Am fost cu o luminare aprinsa la miezul noptii la biserica, de fapt in fata ei, caci multimea umpluse interiorul bisericii si multi eram afara. Iar a doua zi am revenit si am luat Paste, piine inmuiata in vin, apoi ne-am intors acasa, unde am mincat copios, incepind festinul prin a ciocni un ou rosu. A fost o experienta de viata extrem de interesanta.

Filmmakerul de origine română, Alex Rotaru, a cucerit fortăreaţa numită Hollywood

ziarul Gandacul de Colorado

Hollywood-ul este o fortăreaţă greu de cucerit. Puţini români au reuşit să arboreze steagul României deasupra cetăţii de unde se dă ora exactă în lumea mondială a cinematografiei.

Alex Rotaru a găsit calea potrivită...Cu un fond biotipologic pe măsură – copil de actor (mama - Maria Rotaru) şi de dramaturg (tatăl - Eugen Rotaru) - Alex a debutat în cinematografie la vârsta de 9 ani; şi-a făcut ucenicia copilărind printre “cireşari”, fiind parte din distribuţia cunoscutei trilogii din anii '80 – “Cireşarii” ("Cireşarii", "Aripi de zăpadă" şi "Cetatea ascunsă").

Călit la şcoala “ cireşarilor”, în anul 1992 Alex şi-a făcut bocceluţa şi a plecat în căutarea succesului pe “pământul făgăduinţei” pe care scria - USA.

A fost primul român acceptat cu bursa de merit integrala de către prestigioasa universitate MIT (Massachusetts Institute of Technology) – universitate care se află în Top 3 în lume – pe care a absolvit-o cu “highest honors” fiind şef de promoţie!

Impresionanta sa carieră continuă cu multiple studii de masterat la University of Southern California, School of Cinematic Arts in Los Angeles, în regie, scenaristică, producţie, montaj, imagine, sunet şi chiar si actorie.

Chiar îşi permite luxul de a renunţa la un doctorat în fizică, pentru studiul primei sale iubiri – cea de-a şaptea artă, cinematografia - la USC SCA, celebra şcoala a lui Steven Spielberg, George Lucas, Robert Zemekis şi Ron Howard.

Eforturile sale academice au fost încununate de succes şi au fost răsplătite cu titlul de Master of Fine Arts in Film/TV Production.

Acum lucrează cu nume de rezonanţă din lumea hollywoodiană. Amintesc câţiva dintre aceşti “heavyweights”: Ian McKellen, Michael York, Kevin Spacey, Richard Dreyfuss, Van Cliburn, Marilyn Manson, Hugh Hefner sau Val Kilmer.

Alex Rotaru este unul dintre cei mai buni documentarişti de la Hollywood şi nu ar fi exclus ca în anii următori să vedem numele său încrustat pe una din râvnitele statuete OSCAR, fie pentru documentar, sau, cine știe, poate chiar pentru film de fictiune!

De mai bine de 10 ani, Alex locuieşte pe coasta oceanului Pacific, în Beverly Hills, într-o locaţie paradisiacă - locul unde s-a filmat celebrul serial, Beverly Hills – 90210.

Recent, am avut plăcerea să stau de vorbă cu Alex Rotaru – scenarist, regizor si producător; un filmmaker român care menţine steagul României pe cele mai înalte catarge ale industriei filmului, steag arborat pe redutabila fortăreaţă - Hollywood - care aduce României cinste şi onoare.

Aşadar, zi de zi, descoperim că avem, peste tot în această mare lume, români valoroşi....Alex este un reprezentat magnific, este un reprezentat de frunte.....un alt premiant al României.

Te rog să îmi spui, în câteva fraze, cine este Alex Rotaru...

M-am născut în Bucureşti dintr-o mama actriţa - Maria Rotaru - şi un tata dramaturg - Eugen Rotaru - si am avut parte de o copilărie extrem de plină, norocoasă şi aventuroasă.

Am avut sansa de a fi actor de film, încă din copilărie; membru al lotului olimpic naţional de fizică în adolescenţă; si student in America la prima tinerete.

Înainte de obţinerea licenţei ca şef de promoţie al departamentului de fizică al MIT, am gustat experienţa unui stagiu de studiu al filmului la Sorbona. Sub influenţa acestuia, după facultate, mi-am întrerupt doctoratul în fizică şi m-am transferat la şcoala de regie a USC pentru masteratul in cinema. M-am stabilit apoi la Los Angeles, oraşul marii mele iubiri, profesând în prezent ca regizor, producător, scenarist şi - uneori - actor.

Nu pot să nu te întreb şi despre experienţa ta din trilogia "Cireşarii", regizată de Adrian Petringenaru, unde ai interpretat rolul lui Dan. Ce a reprezentat pentru tine acest rol? Regreţi că nu ai continuat o carieră în actorie?

Aşa cum am mai spus-o, de multe ori, experienţele de pe platourile de filmare pentru "Cireşarii", "Aripi de Zăpadă" şi "Cetatea Ascunsă" au fost printre cele mai frumoase şi formative din întreaga mea viaţă; au hrănit puternic în mine dorinţa de a face film, dorinţa sădită de simpul fapt de a fi copilărit printre oameni de prim rang din teatrul şi cinematografia română.

Simţul aventurii creaţiei unui film s-a-ntipărit de-a pururi în mine, fie că este vorba de lucrul pe platou, deplasarea într-o prospecţie, discuţiile cu actorii sau colaboratorii, ori pur şi simplu actul de a sta de vorbă cu propria mea imaginaţie.

Iar de aici până la a îndrăzni să întind pasul spre Los Angeles n-a mai fost decât distanţa dintre obsesie şi ocazie.

Cât despre regrete, nu am. Actoria îmi place enorm ca menire expresivă, dar mai puţin ca monogamie profesională, şi cred că pot lucra pe scenă sau în faţa aparatului de filmat la orice vârstă, dacă îmi place rolul şi există oferta. De exemplu, chiar săptamâna aceasta am acceptat să joc un rol destul de important într-un film de artă francez care va rula atât în mari muzee de artă modernă (ca Armand Hammer în Los Angeles), cât şi în cinematografe din America.

Nu-mi pot imagina viaţa fără impulsul actoricesc, dar, să fiu sincer, nici nu mi-o pot imagina cedându-i în întregime.

Ştiu că ai fost ofertat cu un rol în celebrul film Liceenii, dar pe care l-ai refuzat datorită părinţilor care au considerat că este mai bine să te concentrezi pe activitatea academică, şi pe fizică în special...Ce poţi spune despre acest moment ? Poate dacă acceptai rolul din “Liceenii” nu ai mai fi ajuns şef de promoţie la MIT...

Ţin minte, cu extremă claritate, momentul în care regizorul Nicolae Corjos m-a sunat să mă invite să joc în "Liceenii". Eram în clasa a X-a şi tocmai aflasem că luasem premiul de interpretare masculină la Festivalul de Film pentru Copii şi Tineret de la Piatra Neamţ cu rolul din "Cetatea Ascunsă"... S-a-ntamplat că eram acasa si am răspuns la telefon. Am ascultat cu surprindere oferta lui Corjos: era vorba de "un rol principal, foarte important" în noul lui film, "Liceenii", şi nu se punea problema unei audiţii, rolul îmi era oferit direct. Desi as fi putut decide de capul meu - slava Domnului, o mai facusem de-atatea ori - nu stiu de ce in acel moment instinctul m-a indemnat să-l chem pe tata si sa-i inmanez telefonul. "Anul ăsta Alex are de studiat pentru treapta II," a precizat tata, după ce s-a salutat si a vorbit putin cu Nicolae, iar apoi, ţintindu-mi privirea în a lui parcă pentru a-mi opri potenţialul regret, a adăugat: "aşa încât ne pare rău, dar nu poate să facă un film acum." După câteva politeţuri, convorbirea lua sfârşit.

În mod straniu, nu am simţit regret nici pe moment, nici mai tarziu când am văzut "Liceenii" şi uriaşul lui succes - poate datorită faptului că între timp devenisem extrem de pasionat de fizică şi matematică. La Sf. Sava, unde eram elev, concurenţa pe subiectele acestea era acerbă... şi mie întotdeauna mi-au plăcut competiţiile - cu cât mai dificile, cu atât mai bine.

N-am aflat nici până în ziua de azi despre ce rol era vorba, si nici nu sunt curios. Unele mistere merita pastrate.

Cum ţi se pare sistemul de învăţământ din State? Cum ai fost primit şi acceptat de către profesori şi colegi?

Norocul şi destinul au conspirat să mă pună în situaţia de a studia la două dintre cele mai puternice instituţii de învăţământ superior din lume - de exemplu la fizică anul acesta MIT este clasată numărul unu mondial, iar la film numărul unu este USC SCA (University of Southern California's School of Cinematic Arts – n.a). Ceea ce mi s-a părut fantastic la MIT era atmosfera aproape palpabilă de geniu şi tradiţie, iar ca system, în general, insistenţa pe rotunjirea studiilor. Prin asta înţeleg cerinţa ca cei care studiau domenii ştiinţifice să aibă şi un procent din studii dedicat domeniilor aşa-zis "umane" - artă, sociologie, istorie, filozofie, lingvistică, etc.

Această cerinţă m-a abilitat să studiez serios film, muzică, şi istorie la MIT (domenii care m-au fascinat dintotdeauna) pentru a absolvi fizica, si, paradoxal, mi-a facilitat insasi pregătirea umanista universitara de care aveam nevoie să părăsesc fizica şi să intru pe fagasul filmului!

Forţa USC-ului constă, de asemenea, în tradiţie şi în profesorii extraordinari - profesionişti de vârf din Hollywood care între proiecte vin sa predea un an sau doi - dar ceea ce m-a cucerit definitiv a fost independenţa cuasi-totală care ni se dădea în producţie, înainte de a fi criticaţi la sânge atât de profesori cât şi de colegi... Sentimentul competiţiei şi colaborării erau induse în noi în egală măsură prin faptul că toţi studenţii de la regie erau obligaţi să lucreze ca operatori sau sunetişti, monteuri sau asistenţi la filmele altora: o pregătire optimă pentru o industrie în care multe personalităţi de tip alfa trebuie să colaboreze zilnic fără să cedeze nervos.

Primirea pe care ambele locuri mi-au făcut-o a fost extraordinară. Niciunde nu m-am simţit mai protejat şi ajutat ca în mediul academic american. Poate că nu se ştia exact atunci ce-i cu România (am auzit-o pe viu şi eu pe aia cu "capitala voastră este la Budapesta, nu?"; am fost întrebat dacă ii cunosc personal pe Nadia Comăneci, Hagi sau Năstase, si chiar dacă sunt strănepotul lui Dracula……), dar asta era în anii 90 şi între timp multe s-au schimbat în ceea ce priveşte percepţia României în USA.

Din punctul meu de vedere, calitatea esenţială a învăţământului american este aceea că sistemul oferă studentului şansa de a se răzgândi şi de a-şi schimba direcţia de studiu, chiar şi radical, la o etapă care poate fi percepută ca tardivă în alte părţi ale lumii.

În plus, sistemul împinge înainte şi răsplăteşte fără echivoc valoarea.

Concret, cum ai ajuns sa studiezi la University of Southern California's School of Cinematic Arts si sa obtii un Master of Fine Arts Degree în Film/TV Production?. Apoi ai intrat în pâine...care sunt documentarele realizate de tine până acum şi cu cine ai "rubbed elbows" în lumea de la Hollywood?

Intram în ultimul an la MIT şi îmi pregăteam dosarele de admitere pentru doctorat, când un faimos profesor de film şi media, Henry Jenkins, care credea in mine si ma incuraja constant, mi-a recomandat insistent să încerc admiterea la cele mai bune două facultăţi de film din SUA - USC şi NYU. M-am înscris cam in dorul lelii şi am fost extrem de placut suprins cand am fost admis la ambele, dar nu existau burse pentru masteratul de regie. La NYU primeam o bursă doar pentru studiul criticii de film, pe cand eu doream sa fac regie... iar la USC, canci. Aşa că am renunţat la bursa Guggenheim pe care mi-o oferise Princeton (Ivy League University -n.a) pentru doctoratul în fizică, şi am ales să încerc a merge la USC pentru a face în paralel un doctorat în fizică (pentru care primisem o bursă) şi un masterat în regie (în "timpul liber"!). După alte peripeţii, am renunţat la doctorat pentru că timpul nu-mi dădea luxul de-a le face pe-amândouă, şi iată-mă student la regie "full time", plătindu-mi studiile la cea mai scumpă şcoală de regie din lume, prin ţinerea de seminarii de fizica şi matematica studenţilor de anul I şi II din cadrul aceleiaşi universităţi.

Fast forward doi ani... Încă din timpul studiilor de la USC am început să fiu angajat ca scenarist şi mai, mai că mi-am luat nasul la purtare - pentru că eram singurul dintr-o promoţie de 45 de oameni care deja era plătit să scrie, şi asta în limba engleză, care nu este limba mea maternă.

Paradoxal, insa, îmi era teamă de lumea reală a Hollywood-ului şi adastam la umbra culoarelor universităţii, luând aproape toate cursurile posibile pentru toate direcţiile de masterat (regie, scenaristică, imagine, montaj, sunet, producţie, plus studiile suplimentare de actorie, muzică şi design vizual).

După ce am fost rugat de profesori, cu multă blândeţe, să-mi iau, totuşi, diploma(ele) şi zborul, având în vedere că lucram deja in industrie ca scenarist profesionist de vreo doi ani, nu a mai durat mult (apx. o jumătate de an) până mi-am dat seama că dezvoltarea de materiale scenaristice (aşa-numitul "development") nu era de mine.

Duceam dorul platoului.

M-am reîntors pentru sfaturi la foştii mei profesori de la USC, care după cum mi-a fost norocul, erau nişte regizori şi producători cu multe nominalizări şi câştiguri - la box office şi la cel mai înalt for al cinematografiei americane - cu precădere mentorul meu Mark J. Harris, care are trei statuete ale unchiului OSCAR.

Toţi mi-au recomandat să mă reîntorc către producţie, dându-mi două căi de ales: film de ficţiune, începi ca asistent III-IV, ascensiune lentă dar nesigură, sau film documentar, începi ca asistent I cameraman sau de montaj, ascensiune rapidă dar nesigură.

Am ales documentarul, ştiindu-mă nesubordonat şi nerăbdător, insa având si conştiinţa faptului că nu voi renunţa niciodată la filmul de ficţiune. Mark m-a trimis să lucrez cu batranul Mel Stuart, un mare regizor şi producător din perioada clasică a televiziunii americane, care în mod paradoxal îmi era cunoscut din copilărie datorită unor seriale şi filme difuzate în România comunistă, precum "The Chisolms" sau "Believe it - Or not!" cu Jack Palance, "The Rise and Fall of the Third Reich", "Making of the President", "Dacă e marţi, e Belgia" şi bineînţeles "Willy Wonka and the Chocolate Factory" cu Gene Wilder.

După câţiva ani în care am făcut o duzină de filme alături de Mel Stuart, şi am evoluat de la asistent cameraman la producător, director de imagine şi monteur, am decis să încep regia - întâi de documentare.

KIDS WITH CAMERAS www.kidswithcamerasmovie.com despre un grup de copii autişti care fac filme, şi terapie prin filme. A fost selecţionat şi a caştigat câteva festivaluri, inclusiv Monaco, şi s-a vândut într-un număr bun de teritorii. Voice-over de Annie Potts, o vedetă de televiziune şi de Broadway.

THEY CAME TO PLAY www.theycametoplay.com despre concursul de pianişti amatori Van Cliburn. A fost selecţionat şi a caştigat mai multe festivaluri, inclusiv B-EST Film Fest şi Ft. Lauderdale. A rulat în cinematografele din America, şi pe canalul de televiziune publică PBS. Selecţionat de New York Times drept Critic's Choice.

SHAKESPEARE HIGH www.shakespearehigh.org despre cel mai vechi concurs de teatru shakespearian pentru tineri din America. Produs alaturi de Kevin Spacey, avându-i în distribuţie şi pe: Richard Dreyfuss, Val Kilmer şi Mare Winningham, filmul a avut premiera la Tribeca, a câştigat un premiu al publicului la Palm Springs, si a fost selecţionat şi a câştigat la un numar relativ mare de alte festivaluri. De asemenea, a rulat în cinematografele din SUA, şi începând din 13 septembrie va rula şi pe canalul Showtime.

Pe lângă actorii menţionaţi, am colaborat cu Sir Ian McKellen, Michael York, Darren Criss, şi am cunoscut pe mulţi alţii.
Ca documentarist (deocamdata!) atribui frecvenţa cu care lucrez alături de actori – vârfuri şi referinţe în domeniu - faptului că mă aplec cu precădere asupra artei, şi teatrului, ca subiect, precum şi faptului că am lucrat, caţiva ani de zile, în conjuncţie cu Screen Actors Guild (SAG) la galele lor anuale de premii.

Eşti ambasador cultural al USA în lume. Ce implică acest titlu?

Cea mai înaltă onoare profesională pe care am primit-o, până acum, este incluziunea mea, atât personal cât şi prin intermediul a două din filmele mele (KIDS WITH CAMERAS si SHAKESPEARE HIGH) în programele culturale ale Departamentului de Stat american, sub direcţia lui Hillary Clinton.

American Documentary Showcase şi American Film Showcase sunt programe care aleg în fiecare an 15-20 de documentare independente produse şi/sau regizate de cetăţeni americani, care să reprezinte valori tipic americane prin călătorii în toată lumea în care cei aleşi au titlul neoficial de ambasadori culturali ai Americii.

Un detaliu care continuă să mă onoreze este acela că am fost primul şi singurul documentarist ales în acest program, care nu era cetăţean american din naştere.

În această calitate de reprezentant cultural al SUA am călătorit în Kazakhstan, Cipru, România şi Liban.

Te rog, spune-mi despre vizita realizată de tine anul trecut în România...cu ce ocazie ai mers acasă?

Anul trecut, în noiembrie, am fost invitat de ambasada SUA de la Bucureşti să particip la un program sub egida American Documentary Showcase, cu diferenţa că ataşata culturală USA a insistat să prezinte nu doar filmul meu inclus oficial - KIDS WITH CAMERAS - ci şi alte proiecte de ale mele. A fost un turneu extrem de intens şi interesant, la Bucureşti, Cluj şi Tg. Mureş, cu multe întâlniri cu studenţi, cineaşti, profesori, edili, membri ai presei sau ai programului Fulbright, etc.

Noi am mai vorbit puţin, între patru ochi, despre faptul că anul trecut în România s-a proiectat rodul iubirii tale la care a participat, of course, şi soţia ta. Despre ce este vorba?

Prietena mea, Gabriela Oltean, pe care am cunoscut-o la Los Angeles, este designer şi model de origine română şi se trage din Tg. Mureş. De fapt, ca să fiu sincer, de asta am şi insistat să includ Tg. Mureş pe lista oraselor din turneu - voiam să profit de ocazie şi să mă prezint cât se poate de bine în faţa familiei ei, pe care, încă, nu o cunoscusem! (râde)

Lucrurile au mers foarte bine în turneu, iar când ne-am întors acasă în Los Angeles am descoperit că peregrinarea în Romania ne-a adus şi un alt cadou, nesperat - Gabi rămăsese însărcinată, fie la Bucureşti, fie la Tg. Mureş.

Între timp Gabi a trecut prin etapele prietenă-logodnică-soţie, iar foarte recent, pe 4 august a devenit mamă, odată cu naşterea primului nostru fiu, Max. Dealtfel ar fi cazul sa le marturisim cititorilor tai ca in secunda aceasta eu vorbesc cu tine, chiar dupa ce am sosit de la maternitatea spitalului Cedar Sinai, de unde sotia si cu mine ne-am adus fiul acasa pentru prima oara.

O veste extraordinara, venirea pe lume a pruncului tau Max. Felicitari! Crezi ca te vei descurca in schimbarea pampersilor sau vei avea nevoie de un training special? Daca vrei, iti pot impartasi din experienta mea vis a vis de schimbarea de scutece, imbaiere etc...

Sigur că da, mulțumesc pentru orice sfat de la tine - sunt un novice in domeniu... desi la frecvența cu care poți vedea vedete cu pruncii lor prin cafenelele din Beverly Hills (Jessica Biel? Jessica Alba? Jessica Simpson? Sau daca nu doriti Jessica, poate Charlize Theron?) încat parca aș prefera s-o intreb pe una din ele.
Dacă nu se supară soția, bineînteles.(râde)

Locuieşti în Beverly Hills, o locaţie paradisiacă din zona LA, locul unde s-a filmat celebrul serial Beverly Hilss 90210. De cât timp eşti acolo?

Am început să frecventez zona în care locuiesc în urma cu 16 ani - compania de productie unde lucram ca student era la marginea liniei de demarcaţie a oraşului Beverly Hills. Acum vreo 7 ani mi-am mutat biroul chiar în Beverly Hills, şi de 3 ani atât biroul cât şi locuinţa sunt aici. Ador faptul că nu trebuie să conduc maşina - zona este uşor de bătut cu piciorul, într-un oraş în care aşa ceva nu prea există.

Ce hobbyuri ai? Ce iţi place şi ce nu iţi place în USA?

A face film profesionist este un hobby în sine! Lăsând gluma la o parte, ador muzica şi natura. Pe cât de des pot, mă plimb într-un minunat şi foarte mare parc ascuns între Mulholland Drive şi Coldwater Canyon, o comoară arătată mie prima dată de prietenul meu, scriitorul Petru Popescu, de care mă leagă o veche şi puternică admiraţie.

Nu sunt încântat de ideea lipsei de siguranţă socială şi scumpetei asigurărilor medicale în America, deşi, calitativ, aici medicina este extraordinară.

De asemenea, distanţele intra-americane pot fi extrem de obositoare. Trăind în Europa poţi călători în orice colţ al continentului la fiecare sfârşit de săptămână. Aici este mult mai greu - spre imposibil.

Însă libertatea de expresie, de a-ţi alege drumul în viaţă, de-a te-nconjura numai de oameni pe care tu îi selectezi, şi de-a-ţi plasa oricât de sus ştacheta succesului personal - toate acestea, chiar daca nu sunt valori exclusiv americane, rămân tipice acestei ţări.

Chiar dacă visul a devenit mai dificil de conturat sau de atins, "the American Dream" supravieţuieşte, reinventat de fiecare nouă generaţie de imigranţi în colaborare cu tradiţionaliştii autohtoni.

Care este reţeta succesului în USA? Cum ai reuşit să îmblânzeşti „monstrul” din Hollywood şi să îl faci să te accepte ca pe unul de-al lor?

Nu ştiu să existe vreo reţetă universala a succesului. În cazul meu a contat foarte mult pregătirea de acasă: limba engleză învaţată la sânge, şi educaţia cinematografică datorată părinţilor mei şi cercului lor de prieteni. Apoi şcoala la care am avut norocul să studiez, USC, are un cerc de absolvenţi despre care se spune că dacă ar intra toţi în grevă pentru o zi, în acea zi toate producţiile de film din America ar fi obligate să se oprească.
Nu în ultimul rând, Hollywod-ul este compus din foarte mulţi "venetici", ca mine. În anii '30 erau atât de mulţi imigranţi din estul Europei care lucrau în marile studiouri ca scenarişti, regizori sau producători, încât marele cineast de origine maghiară Sir Alexander Korda emisese un panseu care figura pe panourile publicitare ale vremii în Hollywod: "It's not enough to be Hungarian; you also need to have talent" ("Nu este suficient sa fii ungur; trebuie deasemenea sa ai talent.")
Dacă ungurii pot, noi de ce nu? :)

Eşti singurul regizor român care a făcut filme la Hollywood, filme care să fie distribuite în cinematografe?

Din câte ştiu, de la Jean Negulesco încoace, cu excepţia lui Petru Popescu care între două din multele lui romane de succes a regizat şi un film în urma cu caţiva ani, sunt singurul cineast român care regizează şi produce în prezent filme în circuitul de finanţare Hollywoodian, în limba engleză, care să aibă distincţia deosebită de a fi distribuite în cinematografe.

Ce proiecte de viitor ai?

Sincer, proiectele mele profesionale nu mi se mai par atât de importante acum că mi s-a născut un copil... Dar cariera merge înainte odata cu viata... Pe lângă continuarea dezvoltării de proiecte documentare şi de ficţiune, de călătoriile mele ca ambasador cultural, sunt în discuţii să predau un curs de regie la USC curând, şi - poate în primul rând! - mă aflu în derularea producţiei cu primul meu film de ficţiune, finanţat de CNC (Centrul National al Cinematografiei - n.a.) în urma câştigării concursului acestuia. Nu vă spun mai mult, decât că va fi prima oară când CNC produce un film în Hollywood, în limba engleză, şi că am emoţii puternice.

Interviu cu avocata Anca Iacob din Arizona Specialist in Criminal Defense, Immigration, Bankruptcy & Chapter Seven

Octavian Curpaş- Miorita USA

Anca Iacob s-a născut şi a crescut în Bistriţa, iar de opt ani locuieşte, împreună cu soţul şi fiul ei, în Phoenix, Arizona, unde i s-a stabilit de altfel, şi restul familiei (fratele şi părinţii). A absolvit dreptul, este specialist în “Criminal defense, Immigration, Bankruptcy şi “Chapter 7” şi a reprezentat sute de cazuri în care inculpaţii se făceau vinovaţi de posesie şi vânzare de droguri sau arme, furturi, fraudă ori infracţiuni contra persoanei. S-a orientat mai mult spre “family based immigration” şi considera că datorită crizei economice, numărul cazurilor de “backruptcy” va creşte în fiecare lună. Deşi până acum a lucrat mai mult pentru români, intenţionează să îşi diversifice clientela şi cu persoane din alte naţionalităţi. Principiul după care se conduce în muncă este onestitatea, mai ales că în relaţia client-avocat, spune Anca Iacob, nimic nu este mai important decât comunicarea, acesta fiind şi unul din motivele (pe lângă imposibilitatea de a dezvolta o relaţie bazată pe încredere) pentru care mai şi refuză unele solicitări. Îşi percepe onorariul în funcţie de complexitatea cazului, iar recunoştinţa clientului este pentru ea cea mai mare recompensă, cu atât mai mult cu cât profesia pentru care s-a pregătit este o permanentă provocare intelectuală.

Dacă ar fi să schimbe ceva, Anca Iacob declara că şi-ar dori mai puţin stres, însă ce mai contează acest lucru, din moment ce face totul din pasiune, astfel că satisfacţia pe care o are atunci când câştigă un caz este enormă. După părerea ei, greşeala nu face casă bună cu avocatura, iar atunci când vine vorba să le dea un sfat celor mai tineri în branşă, le recomandă networking-ul.

Octavian CURPAŞ: Aţi fost un copil cu simţul dreptăţii? Există în trecutul dumneavoastră „pre-universitar" ceva care să indice că aveaţi să vă hotărâţi pentru drept? De ce aţi ales totuşi, dreptul?

Anca IACOB: În cazul meu, cred că simţul dreptăţii s-a dezvoltat din copilărie şi s-a perpetuat de-a lungul timpului. Consider că întotdeauna am „simţit" că vreau să mă dedic acestei profesii, de aceea toate deciziile pre-universitare pe care le-am luat au pornit de aici. Am ales dreptul tocmai pentru că nu vedeam ce altceva aş fi putut face – nimic nu mă atrăgea mai mult.

Octavian CURPAŞ: În munca dvs. aveţi voie să greşiţi?

Anca IACOB: Cu toţii greşim, a greşi este omeneşte, dar în această meserie, prudenţa este imperativă.

Octavian CURPAŞ: Sunteţi căsătorită şi dacă da, când şi unde a avut loc acest eveniment? Vă rog să ne spuneţi câteva cuvinte despre soţul dvs.

Anca IACOB: Da, sunt căsătorită, tot cu un bistriţean, pe care l-am cunoscut însă, aici. Cosmin şi cu mine am spus „da" pe 31 decembrie, 2004, în Phoenix. După ce şi-a terminat MBA-ul, soţul meu s-a specializat în financial services.

Octavian CURPAŞ: Aţi mai locuit ȋn alte oraşe/state ȋnainte să vă stabiliţi în Arizona?

Anca IACOB: Înainte să venim în Arizona, am mai locuit doi ani şi jumătate în Tallahassee, Florida, unde am şi urmat de altfel, dreptul, la Florida State University College of Law.

Octavian CURPAŞ: Cu ce viziune asupra viitoarei profesii aţi ieşit de pe băncile facultăţii; credeţi că în cazul unui absolvent de drept, notele obţinute pe parcursul anilor de studii reflectă în mod clar tipul de activitate pe care o va desfăşura ca avocat? În ce ramură v-aţi specializat?

Anca IACOB: Pe perioada studiilor am lucrat pentru mai multe organizaţii non-profit care ofereau servicii celor mai puţin privilegiaţi. Oricum, la absolvire nu ştiam încă spre ce mă voi îndrepta în carieră, ci doar ca pasul următor era să trec examenul de barou în Arizona, iar apoi să îmi caut un post. Pentru un proaspăt licenţiat, notele nu reflectă sub nici o formă opţiunea pe care o va face ca viitor avocat, întrucât aceasta depinde de o mulţime de alţi factori. Imediat după ce am terminat studiile, am lucrat ca avocat din oficiu pentru Maricopa County – criminal defense.

Octavian CURPAŞ: De ce aţi decis să vă specializaţi în criminal defense şi care sunt cele mai frecvente cazuri pe care le reprezentaţi?

Anca IACOB: M-am specializat în „Criminal defense" mai mult printr-un joc al soartei. De când am început să profesez şi până acum, am reprezentat sute de persoane aflate în diferite situaţii – ar fi multe de enumerat, dar printre altele, aş aminti posesie şi vânzare de droguri sau arme, furturi, fraudă, infracţiuni contra persoanei, etc.

Octavian CURPAŞ: Cum este să aperi inculpatul şi de ce credeţi că unui inculpat este mai bine să i se aplice pedeapsa minimă şi nu cea maximă, în cazul în care se dovedeşte că este vinovat?

Anca IACOB: Răspunsul nu este unul concret – depinde de situaţie. Uneori, ai cazuri foarte bune, în sensul că dovezile nu suportă acuzaţiile şi deci, poţi face foarte multe pentru client. Alteori însă, cazurile sunt mai dificile şi avocatul apărării are datoria să obţină cel mai bun rezultat, în funcţie de dovezile existente. Referitor la cea de a doua întrebare, trebuie să ştiţi că nu toţi inculpaţii merită o pedeapsă minimă. Câteodată, în cazul recidiviştilor, unde acuzaţiile au fost deja dovedite, este potrivită o pedeapsă mai aspră, însă nu trebuie neglijate nici diferitele aspecte ce ţin de situaţia inculpatului, cum ar fi cele socio-economice, intelectuale, psihologice, etc. Foarte mulţi dintre aceştia prezintă circumstanţe atenuante care în ansamblu, sunt cea mai bună explicaţie pentru comportamentul lor deviant. Iată de ce, din când în când, măsura care se impune nu este pedeapsa, ci mai degrabă rezolvarea acestor probleme.

Octavian CURPAŞ: Cum este să rămâi singur în apărarea celui vinovat?Anca IACOB: Aşa cum am mai amintit, depinde de situaţie. Dacă ajungi să câştigi, satisfacţia este enormă. Alteori, deşi suntem datori să facem tot ce putem pentru client, nimeni şi nimic nu ne ajută, pentru că practic, toate dovezile sunt împotrivă.

Octavian CURPAŞ: Ce ne puteţi spune despre activitatea în “immigration” şi care sunt cele mai frecvente cazuri cu care vă confruntaţi în acest domeniu?

Anca IACOB: Mi-am concentrat atenţia mai mult spre family based immigration, deşi am atins, desigur şi alte aspecte. Din păcate, imigrarea - un subiect foarte dezbătut în ziua de azi, nu lasă prea multe şanse pentru cei ce vor să rămână legal în această ţară. În specialitatea mea, majoritatea cazurilor sunt cele care implică solicitările de rezidenţă permanentă din partea unuia dintre membri familiei pentru alt/alţi membru/membri ai familiei.

Octavian CURPAŞ: S-a întâmplat să reprezentaţi vreodată vreun emigrant care avea ordin de deportare din SUA? Mai există vreo şansă pentru asemenea persoane?

Anca IACOB: Sigur că am întâlnit şi astfel de situaţii şi de curând chiar am încheiat un proces de acest gen. Bineînţeles că mai exista unele şanse pentru persoanele ce se încadrează la anumite categorii de emigranţi, dar posibilităţile ca persoanele ilegale să rămână în SUA sunt destul de puţine.

Octavian CURPAŞ: Spuneţi-ne câteva cuvinte şi despre bankruptcy. Care este procedura în Statele Unite pentru o persoană fizică aflată în incapacitate de plată, în ce măsură poate fi aceasta iertată de datorii, în ce condiţii şi cu ce consecinţe?

Anca IACOB: Datorită schimbării majore din 2005, orice persoană fizică poate să aplice pentru „iertarea" de datorii, însă condiţiile au devenit tot mai multe şi mai stricte. Desigur că datoriile respective pot fi stinse, pentru ca să nu uităm că există diferite tipuri de bankruptcy, care se aplică în funcţie de fiecare situaţie în parte. De exemplu, conform Chapter 7, în cazul unei persoane care ajunge la curtea federală şi se califică, este posibilă iertarea datoriilor, cu mici excepţii, însă standardele sunt diverse şi utilizarea lor depinde de circumstanţe.

Octavian CURPAŞ: Sunt uşor sau dificil de reprezentat în instanţă asemenea cazuri. Criză economică influentează incidenţa acestor procese? Ce gen de persoane ajung la bankruptcy?

Anca IACOB: Încă o dată, nu am un răspuns direct. Exista cazuri grele, unde pot să apară o serie de dificultăţi pe parcurs sau altele, care trec foarte repede şi uşor prin sistem, însă aşa cum vă puteţi imagina, datorită crizei economice, numărul lor va creşte în fiecare lună. Oricum, în această situaţie ajung persoane din toate paturile sociale pentru că repet, criză economică nu ţine cont de bariere sociale.

Octavian CURPAŞ: Cine sunt posibilii dvs. clienţi/reclamanţi şi cum îi descoperiţi? Joacă Internet-ul vreun rol în acest sens?

Anca IACOB: Deocamdată, marea majoritate a clienţilor mei sunt romani, însă intenţionez ca pe viitor să îmi diversific clientela, în sensul că aş dori ca persoanele care vor apela la serviciile mele să fie şi din alte naţionalităţi.Desigur, Internetul este un factor important; tot mai multe persoane folosesc Internet-ul ca pe un instrument cu ajutorul căruia găsesc răspunsuri la întrebările pe care le au, indiferent de natura lor. Un procent destul de semnificativ dintre cei care mă contactează obţin coordonatele mele de pe Internet.

Octavian CURPAŞ: Pe ce se bazează în primul rând relaţia pe care o aveţi cu clienţii?

Anca IACOB: Vreau să cred că relaţia mea cu clienţii se bazează pe încredere şi îmi doresc în primul rând, ca toţi cei care mă contactează să descopere în mine şi un om cu care să poată să comunice.

Octavian CURPAŞ: Cum vă adunaţi informaţiile pentru cazurile la care lucraţi?

Anca IACOB: Depinde de tipul de informaţii. În general, clienţii ne furnizează informaţii cu caracter personal, însă dacă am nevoie de altfel de date, Internetul este de obicei, o sursă foarte bună şi desigur, la fel şi cărţile.

Octavian CURPAŞ: Obişnuiţi să refuzaţi anumiţi clienţi sau acceptaţi toate cazurile pentru care sunteţi solicitată?

Anca IACOB: Nu accept toate cazurile, sunt situaţii când o anumită relaţie profesională pur şi simplu nu poate sau nu ar trebui să existe, iar eu încerc să evit asemenea lucruri.

Octavian CURPAŞ: Ce anume înclină balanţa atunci când acceptaţi un caz şi din ce motiv refuzaţi alte cazuri?

Anca IACOB: Ori de câte ori accept un caz, factorul cheie este comunicarea între mine şi client, iar dacă pe altele le refuz, de vină sunt fie conflictul de interese, fie faptul că eu consider că nu pot să fac nimic în acea situaţie, fie lipsa de comunicare şi imposibilitatea de a dezvolta o relaţie bazată pe încredere.

Octavian CURPAŞ: Cum colaboraţi cu alţi avocaţi?

Anca IACOB: Depinde de împrejurări. De obicei, colaborez foarte bine cu colegii de breaslă, însă atunci când se întâmplă să ne situăm pe poziţii adverse, presiunea situaţiei schimba cursul obişnuit al lucrurilor.

Octavian CURPAŞ: Care este principiul după care vă conduceţi în profesia dvs.?

Anca IACOB: Onestitatea.

Octavian CURPAŞ: Aţi întâlnit oameni ai legii al căror principiu era să nu aibă nici un principiu?

Anca IACOB: Fără îndoială că am întâlnit, astfel de oameni există peste tot, indiferent de profesie sau de statutul lor social.

Octavian CURPAŞ: Apelaţi de obicei la ajutorul tribunalului, în cazurile pe care le aveţi de soluţionat?

Anca IACOB: În general, este de preferat ca soluţionarea unui caz sau a unei situaţii să se facă în afara tribunalului, dar acolo unde acest lucru devine imposibil, nu ai încotro şi trebuie să apelezi la o hotărâre judecătorească.

Octavian CURPAŞ: Vi s-a întâmplat să nu puteţi soluţiona un caz şi să vă trimiteţi clientul la o altă firmă de avocatură?

Anca IACOB: Ca avocat, nu poţi să faci absolut totul şi nici să soluţionezi orice tip de caz. Sunt de părere că trebuie să ne cunoaştem limitele, de aceea dacă un caz nu este de domeniul meu, încerc să îl pun în legătură pe cel care m-a contactat cu un avocat competent în domeniu.

Octavian CURPAŞ: Cum vedeţi cazurile de malpraxis în profesia de avocat?

Anca IACOB: Consider că asemenea situaţii sunt dăunătoare, de aceea ca avocat, trebuie să fii foarte conştiincios şi să tratezi cu seriozitate orice caz.

Octavian CURPAŞ: Cum vă percepeţi onorariul?

Anca IACOB: În general, îmi percep onorariul în funcţie de cât de complex este cazul la care lucrez.

Octavian CURPAŞ: Obişnuiţi să acceptaţi şi cazuri în care clientul nu vă poate achita onorariul cerut?

Anca IACOB: Da, pot să spun că fac foarte multe ore pro bono, ceea ce nu mă deranjează pentru că mă bucur să îi ajut şi pe cei care nu au posibilitatea materială de a-şi permite un avocat.

Octavian CURPAŞ: Care este cea mai mare recompensă în profesia dvs.?

Anca IACOB: Nimic nu se compara în această privinţă cu recunoştinţa clientului, atunci când este mulţumit de rezultatul obţinut.

Octavian CURPAŞ: Sunteţi o avocată scumpă în comparaţie cu alţi avocaţi?

Anca IACOB: Nu, nu consider că onorariile mele ar fi mari. De obicei, sunt rezonabile, cred eu, în comparaţie cu cele practicate de alţi avocaţi.

Octavian CURPAŞ: Consideraţi că fiecare caz este unic şi la fel fiecare delicvent?

Anca IACOB: Sunt convinsă că fiecare caz este unic, la fel şi fiecare delicvent. Fiecare caz este diferit şi trebuie tratat ca atare, de asemenea, fiecare delicvent are caracteristici deosebite, care joacă roluri diverse, ce trebuie scoase în evidenţă la momentul potrivit.

Octavian CURPAŞ: Sunteţi de părere că delicvenţii au, ca orice om de altfel, şi părţi bune, care din păcate, nu au fost suficient lucrate?

Anca IACOB: Cu toţii avem însuşiri bune şi rele – însă din păcate, majoritatea delicvenţilor au o experienţă de viaţă nu tocmai propice unei existenţe liniştite, care să urmeze un anumit curs, în funcţie de o serie de reguli şi norme.

Octavian CURPAŞ: Ce anume vi se pare cel mai periculos în profesia dvs.?

Anca IACOB: Nimic nu mi se pare mai periculos în această profesie decât greşeala.

Octavian CURPAŞ: André Malraux spunea că adevărul despre un om constă în principal, în ceea ce respectivul trece sub tăcere. Se probează această afirmaţie în practică juridică?

Anca IACOB: Poate că da, poate că nu. Ca avocaţi ai apărării nu ştim în ce măsură clienţii noştri ne ascund sau nu ceva, iar dacă fac acest lucru, este mai bine să nu ştim.

Octavian CURPAŞ: Se practică discriminarea în profesia dvs.?

Anca IACOB: Nu ştiu.

Octavian CURPAŞ: Este necesar ca tu, ca om al legii să fi suferit mai întâi, ca să îi poţi înţelege pe cei care devin victime sau cazurile de violenţă?

Anca IACOB: Mi-aţi pus o întrebare interesantă. După părerea mea, trebuie să dispui măcar de capacitatea de a te transpune într-o asemenea situaţie, dacă vrei să înţelegi anumite aspecte şi nuanţe ale unui caz.

Octavian CURPAŞ: Vă dezgustă delicvenţii sau dictatorii?

Anca IACOB: Vă daţi seama că am reprezentat foarte mulţi delicvenţi şi nu aş fi putut face acest lucru dacă m-ar fi dezgustat. În schimb, cu dictatorii este o altă poveste...

Octavian CURPAŞ: Dacă aţi fi fost chemată să îl apăraţi să spunem, pe Hitler, aţi fi acceptat provocarea? V-aţi dori să reprezentanţi în instanţă o vedetă, să zicem, pe Britney Spears?

Anca IACOB: Nu, nu cred că l-aş fi apărat pe Hitler, iar în privinţa lui Britney Spears trebuie să recunosc că nu am neapărat o dorinţă de genul acesta.

Octavian CURPAŞ: Vă raportaţi la profesia dvs. ca la o permanentă provocare intelectuală?

Anca IACOB: Da, profesia pe care o practic este într-adevăr o permanentă provocare intelectuală, în special pentru că mereu apar lucruri şi situaţii noi, cu care nu ai mai avut ocazia să te confrunţi.

Octavian CURPAŞ: Sunteţi un avocat cu experienţă. Ce recomandare le-aţi face celor care abia acum intră în branşă?

Anca IACOB: Cred că networking-ul este vital. Fără doar şi poate...

Octavian CURPAŞ: Ce v-aţi dori să schimbaţi în munca pe care o faceţi ?

Anca IACOB: Mi-aş dori mai puţin stres...

Octavian CURPAŞ: Care a fost cel mai bun sfat pe care l-aţi primit în profesia dvs. şi cum l-aţi aplicat?

Anca IACOB: Cel pe care l-am dat şi eu, mai sus... Din păcate, am început să-l aplic târziu.

_______________________________________________

REPORTAJ

Gabi Szabo - o comoară preţioasă a României

sau viaţa ca o cursă continuă

• Mădălina Corbeanu- Acasa media

Am întâlnit-o pentru prima dată pe Gabi Szabo cu mai bine de 10 ani în urmă, în camera de la Hotelul Sport din Bucureşti, locul unde-şi petrecea mai tot timpul când era în ţară. Pe toată durata interviului nu a stat o clipă locului, era în permanentă mişcare şi doar când o întrebare mai incomodă o punea în dificultate, se oprea şi îşi îndrepta privirea albastră spre antrenorul pe atunci, Zsolt Gyongyossy. Viaţa Gabrielei funcţiona în acea perioadă mai precis ca un metronom, avea acelaşi program zi de zi: trezire, masă, alergat, masă, somn, alergat, masă, somn! Pe cât părea de firavă, pe atât de mare îi era ambiţia şi puterea. Dovadă stau acum zecile de medalii cucerite şi locul pe care îl ocupă în clasamentul celor mai buni sportivi din lume dar şi în inimile iubitorilor de sport. In 16 ani de performanţă, a alergat cam de două ori lungimea Ecuatorului, asta însemnând peste 80.000 de kilometri! Peste ani, Gabi a rămas aceeaşi prezenţă fină, naturală, care îmbină un soi de modestie cu siguranţa a ceea ce este şi a ceea ce poate, o sportivă pentru care România „reprezintă totul: ţara unde m-am născut, ţara unde am părinţii şi unde mi-am petrecut o copilărie plină de amintiri dragi”.

Descoperită din întâmplare

Gabi Szabo s-a născut pe 14 noiembrie 1975 într-o familie de muncitori, care, prin simplitatea lor au învăţat-o adevăratele valori. După ce a cochetat cu gimnastica şi cu înotul, a ales atletismul. Sau, mai corect spus, atletismul a ales-o pe ea: „La şcoală, diriginta mea a văzut ca sunt mai vioaie şi m-a trimis la un cros şcolar, în parcul municipiului Bistriţa. Am participat la concurs şi am câştigat cu un avans de 600 de metri. Destinul a făcut ca Zsolt, care mergea spre stadion, să mă observe. La îndemnul lui m-am dus la atletism şi, după doar trei luni, am ocupat locul 2 la Campionatele Naţionale de copii”. Zsolt era Zsolt Gyongyossy, cel care i-a devenit antrenor, singurul pe care l-a avut în carieră, şi, în 1999, şi soţ: „Dacă nu era el, nu eram eu şi invers. Acesta a fost destinul nostru, să ne întâlnim şi să rămânem împreună. La un moment dat, el a fost pentru mine şi mamă, şi tată”, a recunoscut atleta. Legatura care s-a creat între ei a fost mult mai strânsa decât una obişnuită între soţ şi soţie. Dovada contrastelor care se atrag, ea micuţă şi cântărind 40 de kg cu tot cu hainele de pe ea, el apărea astfel ca un colos, pregatit parcă să o protejeze de tot ce însemna atacurile răuvoitoare din afară.

“ Nu mi-a plăcut să pierd niciodată”

De la 15 ani, Gabi şi-a croit drumul printre străini, departe de familie şi de locurile natale. După ce s-a transferat la Rapid, au început să curgă şi medaliile. Astfel, în 1991 a cucerit titlul european de tineret, performanţă repetată în 1993, pentru ca în 1994 să devină şi campioană mondială pe aceeaşi distanţă. În acelaşi an a venit şi momentul debutului la senioare, cu un loc 3 la Campioantele Europene de Helsinki. A fost prima întâlnire cu Sonia O'Sullivan, cea care a câştigat în capitala Finlandei şi care o va învinge din nou pe Szabo patru ani mai târziu, la 5.000 de metri de această dată, tot la Europene. La începutul lui 1995, când încă nu împlinise 20 de ani, micuţa ardeleancă a devenit cea mai tânără campioană mondială indoor, câştigând la 3.000 de metri, la Barcelona, în faţa americancelor Lynn Jennings şi Joan Nesbit. Un succes pe care l-a repetat şi la următoarele două ediţii, în 1997 la Paris şi în 1999 la Maebashi, la cea din urmă impunându-se şi la 1.500 de metri. Este foarte de greu de crezut, dar atât la junior, cât şi la seniori, Gabi a reuşit să câştige concurs după concurs, an de an! Deşi cele mai importante rezultate ale carierei le-a obţinut în proba 5.000 de metri, Gabi Szabo susţine că aceasta nu i-a plăcut în mod special: „Cursele de 1.500 de metri mi-au plăcut dintotdeauna, însă proba de care m-am îndrăgostit a fost cea de 3.000 de metri. Această probă îmi conferea un sentiment de siguranţă, pentru că ştiam că era foarte greu să fiu învinsă. În ceea ce priveşte proba de 5.000, nu am iubit-o în mod deosebit, dar se pare că m-am descurcat bine, având în vedere că am fost campioană mondială şi olimpică”. A adunat astfel zeci de medalii, din care 12 de aur, plus 6,6 kilograme de aur, în lingouri, de pe urma concursurilor Golden League şi Golden Four!

De altfel, proba de 1.500 de metri i-a adus şi prima medalie olimpică, argintul la Atlanta, în 1996, rusoaica Svetlana Masterkova învingând-o în finală cu mai mult de o secundă. La aceeaşi competiţie, a luat startul şi la 5.000 de metri, dar a ratat calificarea în ultimul act. În anul următor,a cucerit titlul mondial la 5.000 de metri, la Atena, luându-şi astfel revanşa pentru eşecul de la Olimpiadă, iar în 1998 a câştigat titlul european indoor, la 3.000 de metri.

„Nu mi-a plăcut să pierd niciodată. Pentru mine, locul al doilea era ca şi cum aş fi abandonat cursa. Chiar dacă ieşeam pe locul al doilea cu un timp foarte bun, pentru mine nu însemna nimic, pentru că nu puteam să pierd. Atunci mă ambiţionam atât de tare încât la a doua cursă trebuia să câştig”, scrie pe site-ul Gabrielei Szabo.

O adevărată declaraţie de intenţie, o filosofie după care şi-a ghidat întreaga carieră. Din acest punct de vedere, cu siguranţă că 1999 a fost anul perfect. Campioană europeană indoor la 3.000 de metri, campioană mondială în aer liber la 5.000 de metri, dublă campioană mondială indoor la 1.500 şi 3.000 de metri, record mondial indoor la 5.000 de metri şi, în special, marele premiu Golden League, pe care l-a împărţit cu danezul Wilson Kipketer. Performanţe care nu i-au adus doar titlurile de Atleta Europeană a Anului şi Atleta Anului din partea IAAF, ci şi pe cel de Sportiva Anului, un premiu oferit de jurnaliştii din întreaga lume.

Gabi şi tricolorul

Cea mai mare răsplată a reprezentat-o Olimpiada excelentă pe care a făcut-o la Sydney, în 2000. Şi-a respectat statutul de favorită la 5.000 de metri, acolo unde a stabilit un nou record olimpic (14:40.80) şi le-a învins pe irlandeza Sonia O'Sullivan şi pe etiopianca Gete Wami, apoi a obţinut medalia de bronz la 1.500, fiind depăşită de algerianca Nouria Merah-Benida şi de o altă româncă, Violeta Beclea Szekely. Nu există român care să nu îşi aducă aminte de imaginea în care românca noastră era înfăşurată în tricolor, cu chipul transfigurat de oboseală dar gasind puterea să zâmbească şI să mulţumescă publicului. „Cea mai mare bucurie a fost când am câştigat Olimpiada. După cursă, am făcut controlul doping, am fost la conferinţa de presă, am terminat toate treburile la stadion şi apoi am plecat. În drum spre casă, oamenii mă opreau din doi în doi metri. Voiau să vorbească cu mine, să-mi strângă mâna şi să-mi spună că sunt fantastică. Deşi, până la urmă, mi-am pus gluga pe cap, să nu mai fiu recunoscută de nimeni şi să pot ajunge acasă, mi-am dat seama cu bucurie ce înseamnă cu adevărat sa fii un campion olimpic apreciat. Nu se compară cu nimic”, şi-a amintit Gabi momentele de după cursa vieţii sale. După acel succes, o primărie de secor din capitală a decis ca o stradă să poarte numele strălucitei atlete.

Slăbiciunile şi pasiunile unei mari campioane

Peste un an, la Edmonton, a reuşit să ia aurul mondial şi în proba sa preferată, cea de 1.500 de metri, învingându-le pe Violeta Szekely şi pe rusoaica Natalya Gorelova, însă perioada următoare a fost caracterizată de rezultate tot mai slabe şi probleme cu accidentările. Retragerea a venit firesc, în 2005, lasându-I un mare gol în suflet: „Înainte de a mă fi retras, mi-am dorit foarte mult să obţin încă o medalie olimpică. Voiam să bat recordul mondial la 5000 de metri în aer liber. Stiam că sunt capabilă să obţin acest rezultat, însă ceva se întâmpla în timpul cursei. Am încercat să reglez problema în antrenament, însă în concurs nu am reuşit. A trebuit să mă opresc, însă acum nu îmi mai pare rău. Am vazut jumătatea plină a paharului, pentru că activitatea de sportiv mi-a adus bucurii pe care nu le poţi compara cu nimic. Culmea este că abia după ce m-am retras am realizat cu adevărat ce valoare am avut şi ce amprentă am lasat în lumea sportului. Sunt mândră de mine şi poziţia de care mă bucur azi în societate”. Acum, Gabi este vicepreşedinta Federaţiei române de Atletism şi membru în Comitetul Executiv al COSR. Face tot ce îi stă în putinţă pentru ca în Romania să mai existe campioni ca ea, ca Maricica Puică sau ca Doina Melinte…Încă mai aleargă, pentru sănătatea ei şi pentru că încearcă să fie un exemplu pentru tineri. Imi lipseşte stadionul, gălăgia de acolo, cu o sută de mii de suporteri, toţi ţipând si încurajându-mă. Imi lipsesc emoţiile acelea de după cursă, când simţi implinirea pe care ţi-o dă victoria. Şi acum am multe de făcut, mă implic în foarte multe lucruri, totul este o cursă în care vreau să câştig”. Este fericită în familie şi spune că cel mai mult contează înţelegerea pe care fiecare dintre soţi trebuie s-o acorde celuilalt: “ Căsnicia nu este uşoară, vorbesc din experienţă, sunt cu soţul meu din 1995. Am 17 ani de căsnicie. Trebuie să ştii ce vrei, pentru că foarte multe doamne, domnişoare se căsătoresc şi după aia îşi dau seama că nu sunt pe drumul cel bun”. Cu toate acestea, ea are un singur mare regret: faptul că nu poate avea copii. “A fost în calcul la un moment dat şi adopţia, dar acum nu mai ştiu, poate am devenit un pic egoistă”, se consolează campioana noastră. Nu răspunde când este întrebată ce a făcut cu banii câştigaţi de-a lungul carierei. Recunoaşte că este o împătimită a artei, colecţionează tablouri şi a luat chiar câteva şi lecţii de pictură. Adoră shopping-ul şi …pantofii, chiar dacă uneori, în febra cumpărăturilor, ia de multe ori şi lucruri de care nu are nevoie, şi pe care nu le poartă niciodată. Nu este un caz deosebit, doar faptul că Gabi Szabo, înainte de toate, este femeie!

Amintiri din copilărie

• iernile în Bistriţa, absenţa maşinilor de pe străzile oraşului şi senzaţia de libertate deplină pe care o avea când, copil fiind, lumea întreagă îi era la picioare.

• ”.. îmi amintesc şi că ne făceam lecţiile la lumina dată de bateria unui tractor ori de cum încălzea mama apa la maşina de spălat ca să ne spălăm pe cap, eu şi fratele meu”. (Gabi Szabo avea 13 ani în decembrie 89)

• ziua în care a fost făcută pionier: “s-a întâmplat în sala de clasă. Pe noi nu ne-a dus nicăieri, deşi era perioada în care te ducea la vreo statuie, în vreo excursie, într-un parc. Învăţătorul nostru a marcat altfel momentul. Ne-a servit cu rahat”.

Pasiuni „slăbiciuni”

• „Nimic nu se poate compara cu intonarea imnului, faptul că milioane de oameni se uită la tine. Sunt nişte trăiri extraordinar de frumoase. Cu astea rămai si astea sunt cele mai frumoase, totul este atat de efemer…”

• Africa de Sud: “E ţara pe care aş vizita-o oricând. Cape Town are un centru istoric minunat, cu clădiri coloniale vechi. Interesant e că populaţia indigenă şi-a păstrat stilul de viaţă, pe care-l regăseşti nealterat în întreaga Africă. Aici găseşti splendoarea naturii în sensul real al cuvântului. Unul din ritualurile noastre e să urcăm pe Table Mountain, ca să observăm cele două tonuri distincte de albastru, la linia de întâlnire a oceanelor Indian şi Atlantic.”

• pantofii, de foarte bună calitate (Prada, Fendi, mai nou Giuseppe Zanotti…)

• aspect („Impactul vizual contează mult, abia apoi se vede cum gândeşti şi câte cărţi ai citit.”)

• tablourile, pe care le colecţionează ”de dragul artei” („Nu mă pot numi colecţionar. Dar îmi place frumosul, apreciez arta artiştilor români. Îmi place să descopăr un obiect, persoana care l-a realizat şi motivaţia pe care a avut-o.”)

• Numărul 10: ” este numărul perfect, din punctul meu de vedere. A fost o coincidenţă foarte frumoasă, în 2000, la Jocurile Olimpice de la Sydney. În dimineaţa finalei la 5000 de metri, m-am trezit la ora 10 ca să fac cele 10 minute de alergare din ziua concursului. Am ieşit din clădire, am găsit o monedă de 10 cenţi, am ajuns la stadion şi am primit numărul de concurs 10, culoarul 10, am devenit a zecea campioană olimpică a României la Sydney la atletism. Şi pe 10 iunie 2004 am luat carnetul de şofer.“

Sfinţirea Bisericii Sfânta Maria din Dacula, Georgia,

de Mara Circiu, Atlanta, Georgia - Romanian Times

“Chiar dacă noi ne depărtăm de Dumnezeu, Dumnezeu rămâne aproape de noi” ~ Sfântul Ioan Gură de Aur

În năvalnica curgere a timpului, viaţa noastră se rostogoleşte, purtată de evenimente diferite, către un „mâine” niciodată ştiut. ”Nu omul este peste vremi, ci vremurile sunt peste om”, spune cronicarul vremurilor de mult apuse. În vâltoarea vieţii, nu de puţine ori căutam un sprijin, o alinare şi un răspuns la întrebările şi temerile noastre. De cele mai multe ori, paşii ni se îndreaptă spre lăcasul sfânt, spre biserica, şi acolo, în genunchi, aflăm răspunsul şi sprijinul căutat. Recent, biserica noastră - Biserica Sfânta Maria din Dacula, Georgia a avut parte de cel mai important şi frumos eveniment din viaţa sa, Sfinţirea. Dacă până acum noi, credincioşii, mergeam la biserica duminică de duminică şi alături de Preotul parohiei noastre, Nicolae Clempuş participam smeriţi la Sfânta Evanghelie, acum avem un motiv în plus să ne îndreptăm pașii și gândurile spre frumoasa noastră biserică. Îmbracată în straie de sărbatoare, învăluită în dragostea tuturor celor prezenţi, biserica noastră a trecut “oficial” în rândul bisericilor ortodoxe româneşti din America, sfântă a fost şi este în inimile şi sufletele noastre din prima zi de când a luat fiinţă.

Biserica Sfânta Maria s-a născut în anul 2000 în casa unuia dintre creştinii ortodocşi din Atlanta. Geneza acestei Biserici este parcă desprinsă din scrierile biblice, mai precis din epistolele pauline în care Apostolul vorbeşte foarte des despre Bisericile pe care le-a înfiinţat şi grija pe care o poartă fiecărei comunităţi creştine care s-a născut prin zelul său misionar. La fel ca în primele secole creştine, în America modernă credincioşii au început, într-o casă simpla şi în condiţii modeste, lucrarea Domnului.

Cu ajutorul lui Dumnezeu şi sprijinul acordat de către Înalt Preasfinţitul Alexios, Mitropolitul Ortodox Grec din Atlanta, prima Sfântă Liturghie a avut loc pe data de 23 decembrie 2001 în capela Ortodoxă greacă Sfânta Barbara din Greenwood Cemetery, Atlanta. La slujbă au participat cele patru familii fondatoare ale misiunii: Petru Ioan & Viorica Cherchezan, Mircea & Georgeta Maghiari, Nicolae & Luminiţa Borzea, Carmen Popovitch şi mama ei, Tudora Georgescu împreună cu familia Părintelui Nicolae Clempuş: Dan Sorescu, George & Violeta Sorescu, d-na preoteasă Roza Elena Clempuş.

În afară de distanţa mare parcursă de credincioşi pentru a veni la slujbă se adaugă faptul că fiind izolată de lumea modernă, capela nu avea curent electric, erau folosite numai lumânări şi fiecare clipă petrecută acolo era o adevărată jertfă în slujire. În aceste condiţii neconfortabile pentru o societate modernă s-au desfăşurat primii trei ani de activitate. Din ce în ce mai multe familii se alăturau preotului Nicolae Clempus şi acestei misiuni, şi se cuvine sa-i amintesc aici pe cei ce s-au implicat cel mai mult în buna desfăşurare a activităţilor administrative: Mihai & Codruţa Campian, Valentin & Carmen Lazăr, Solomon & Mihaela Lazăr, Ionel & Amalia Soran, Adolf & Stefana Pauli şi alţii.

Fiind şi ei parte din membrii fondatori ai Bisericii Ortodoxe Române Sfânta Maria şi văzând strădania credincioşilor români din zona Atlantei, familia Mihai şi Codruţa Campian au donat misiunii Sfânta Maria doi acrii de teren în oraşul Dacula pentru construcţia unei noi Biserici. Pe data de 23 aprilie 2003 au fost semnate actele de donaţie şi din acel moment a început să ia contur îndrăzneţul plan al tinerei biserici Sf. Maria de a avea o proprietate şi Biserică proprie.

Din cauza lipsei de spaţiu şi a distanţei parcurse de credincioşi până la capela Sf. Barbara, în vara anului 2005 se ia decizia închirierii unei săli sociale aparţinând Bisericii Romano-Catolice Sf. Patrick din Norcross, Georgia. Fiecare slujba era susţinută prin efort şi strădanie pentru amenajarea şi pregătirea acestei săli, care deşi era modestă, era arhiplină la fiecare Sfântă Liturghie.

În toamna anului 2006 începe procesul de pregătire a terenului pentru noua construcţie a Bisericii. Timp de un an se fac pregătirile necesare de amenajare a proprietăţii şi ridicarea mai multor ziduri de protecţie pentru siguranţa construcţiei şi protecţia mediului. În anul 2007 mica proprietate este pregătită pentru construirea sfântului locaş, Prea Sfinţitul Ioan Casian, Episcopul Vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din cele două Americi, sfinţeşte piatra de temelie pe data de 12 August, 2007.

Bucuria duhovnicească a credincioşilor, frumuseţea naturii din jur, liniştea locului au contribuit la elanul şi dedicaţia întregii comunităţi pentru ridicarea acestei Biserici. Pe data de 15 aprilie 2008, în sfânta noapte de Înviere, a avut loc prima Sfântă Liturghie în Biserica nou-construită. Visul devenit realitate a adus lacrimi de bucurie, dar şi de recunoştinţă pe faţa tuturor ctitorilor acestor biserici şi a celor prezenţi.

Pe data de 23 august 2008 Înalt Preasfinţitul Nicolae deschide oficial noua Biserică Sfânta Maria cu hramul Acoperământul Maicii Domnului. Cu ocazia acestei vizite misionare a Ierarhului nostru, Pr. Nicolae Clempuş, preotul nostru paroh, este ridicat la treapta de iconom-stravrofor. Biserica este înfrumuseţată pe rând cu pictură în sfântul altar, noul iconostas, candelabru, mobilier bisericesc etc.

Pe data de 5 mai 2011, în febra pregătirilor, cu două săptămâni înainte de data stabilită pentru sfinţirea Bisericii, Dumnezeu ne trimite o încercare care va rămâne mult timp în memoria comunităţii noastre. Un incendiu izbucnit la 4:00 am produce pagube devastatoare noii clădiri. Incendiul produs va necesita o remodelare amănunţită a interiorului Bisericii. Timp de patru luni Sfânta Liturghie se va desfăşura în aer liber în timp ce clădirea Bisericii este în reconstrucţie. Reconstructia bisericii aduce îmbunătățiri construcţiei iniţiale şi cu această ocazie s-a construit actualul balcon pentru corul Bisericii.

Încercarea primită de biserica noastră se transformă în binecuvântare, binecuvântarea lui Dumnezeu împletită cu un efort continuu venit din partea tuturor enoriaşilor acestei sfinte Biserici care prin eforturile lor unificate au dăruit comunităţii din Atlanta un nou locaş de închinare pregătit să fie sfinţit şi dedicat lui Dumnezeu chiar de ziua hramului.

Pe 29 Septembrie, 2012 cu două zile înainte de sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului Biserica Sfânta Maria a fost, în sfârşit, prin voia lui Dumnezeu, sfinţită. Înalt Preasfinţitul Nicolae, Arhiepiscopul nostru, Înalt Preasfinţitul Alexios, Mitropolitul grec din Atlanta, Preasfinţitul Ioan Casian, Episcopul nostru Vicar, Pr. Nicholas Apostola, Pr. David Hudson şi un sobor de preoţi din zona metropolitană a Atlantei s-au fost alăturat Pr. Nicolae Clempuş si enoriasilor prezenţi la praznicul sfinţirii.

“Sfinţirea Bisericii noastre a fost un eveniment de suflet care a încununat o perioadă de zece ani de activităţi" - ne împărtăşeste preotul nostru Paroh Nicolae Clempuş - “Zece ani binecuvântaţi de Dumnezeu pentru a zidi CASA DOMNULUI în aceste meleaguri. Când zic binecuvantări mă refer şi la încercările prin care am trecut, încercări care ne-au întărit şi care ne-au adunat. Îmi aduc aminte momentul sfinţirii locului unde urma să fie ridicată Biserica, când pe piatra de temelie a fost turnată apa sfinţită, şi Episcopul a rostit cu voce tare un fragment din Sfanta Scriptură: “Dumnezeu este în locul acesta” este de fapt cuvântul lui Iacob când are viziunea scării care ducea spre cer. Din acel moment cerul s-a unit cu pământul în acel loc. Din acel moment noi am început să primim de sus binecuvântare şi să dăruim înapoi o CASĂ A DOMNULUI care se înalţă către cer ca o jertfă a sufletelor noastre. Aceasta este şansa noastră, aceasta este mântuirea, întâlnirea noastră cu Dumnezeu, prin aceste gesturi de sfinţenie.

Toată lucrarea noastră s-a încununat cu slujba de sfinţire. Sufletele noastre care constituie căramizile din zidul Bisericii, jertfa noastră curată adusă lui Dumnezeu au fost sfinţite împreună cu clădirea. Am fost REINNOIŢI, SFINŢIŢI şi BINECUVANTAŢI cu o slujbă deosebit de profundă, o adevarată lucrare a Duhului Sfânt.

Nimic nu este mai presus sau mai important în viata noastră decat o astfel de întâlnire cu Dumnezeu prin sfinţenie. Rugăciunea de sfinţire ne aduce aminte de acest lucru: “…Această casă Tatăl a zidit; această casă Fiul a întărit; această casă Duhul a înnoit, a luminat şi a întărit, sfinţind sufletele noastre!”

Suntem recunoscători celor care au fost şi sunt alături de noi în această frumoasă comunitate pusă sub Sfântul Acoperământ al Maicii Domnului. Sperăm ca toţi cei care doresc să-I slujească lui Dumnezeu curat şi smerit, cu binecuvantare, dar şi cu jertfă să se alăture enoriaşilor noştri pentru ca împreună să lăsam copiilor noştri un loc de rugăciune, o Biserică si o cale către cer.”

Slujba de sfinţire a fost urmată de o agapă creştinească şi gospodinele parohiei noastre în frunte cu d-na Viorica Chercheza, preşedinta Comitetului Doamnelor din Biserica Sf. Maria, au dat dovadă de un talent culinar remarcabil: micii, sarmalele şi prăjiturile servite au fost delicioase. Pentru că tot suntem la capitolul bucătarie, se cuvine să menționez gustoşii langoşi făcuţi cu dragoste şi mult talent de Betty Jac, talentata noastră cofetăreasă!

Ne-am bucurat apoi să fim împreună şi să urmărim programul artistic oferit de tinerii bisericii noastre conduşi de instructoarea Monica Lenghel, pe care o felicit şi pe această cale pentru dedicaţia şi talentul său. Au fost la înălţime şi minunaţii dansatori ai bisericii noastre surori, Biserica Sf. Împaraţi Constantin şi Elena din Lilburn, Georgia, însufleţiţi de spiritul dinamic al d-nei Irina Milici, instructoarea formaţiilor de dansuri populare "Bucovina" şi "Moştenitorii" precum şi de dl. Marian State, instructorul formaţiei de dansatori juniori "Ghiocelul". Nelipsiţi de la petreceri, d-na Daniela Ilitescu, dl. Tsucu Stoica şi formaţia instrumentală condusă de dânsul ne-au încantat cu programul artistic oferit. S-au legat prietenii, s-au rememorat evenimente importante din viaţa şi traseul spiritual al bisericii noastre, am petrecut împreună clipe unice care vor rămane mult timp în amintirea noastră, ecoul unei zile minunate, ziua în care am sărbatorit împreună Sfinţirea bisericii noastre. Vă invit să vizionaţi link-ul de mai jos pentru a vedea mai multe imagini de la sfinţire: http://www.youtube.com/watch?v=s1-LMeMdXes

Cuvintele sunt sărace să transpună emoţiile şi bucuriile sufleteşti ce au inundat sufletul nostru, al tuturor celor prezenţi. Am simţit cu toţii că deşi departe de casă, trăim şi gândim româneşte, că avem aceeaşi credinţă strămoşească pe care suntem datori să o transmitem copiilor şi nepoţilor noştri. Ştiu că printre icoane se ascund uneori tot felul de oameni, iar printre oameni tot felul de îngeri, printre toţi însă, lumina sfântă şi dragostea de Dumnezeu şi de semeni, fie ca ea sa vă lumineze sufletul mereu! Vă aşteptăm cu drag să treceţi pragul bisericii noastre! Pentru mai multe informaţii, vă rog să accesaţi link-ul http://www.stmaryro.org/

Spuneti NU hotarit VIOLENTEI! :Cazul Simona Tibu, romanca batuta de un politist din Alberta

de CRISTINA SOFRONIE si RAZVAN DUPLEAC -ZigZag Roman-Canadian

Medicul stomatolog Simona Tibu (41 de ani), romanca stabilita in Canada, a fost batuta de un politist rutier pe autostrada ce face legatura intre Camrose (oraselul din Alberta in care ea locuieste) si Edmonton (acolo unde se afla cabinetul sau medical).

Simona Tibu a terminat Facultatea de Stomatologie la Tirgu-Mures in 1997. Dupa rezidentiatul la Policlinica Titan din Bucuresti, a urmat doi ani de specializare la Facultatea de Stomatologie din Capitala. Plecind din Romania in Canada cu diploma de medic specialist stomatolog, s-a stabilit la Toronto in 2001 si a fost admisa la University of Toronto, cotata cea mai buna institutie de invatamint superior in stomatologie din Canada. A absolvit in 2006 cu titlul de Doctor of Dental Surgery si in 2007 s-a mutat in Alberta, in prezent lucrind in Edmonton.

Dupa ce a fost oprita (3 august) de un politist pe motocicleta pentru exces de viteza in trafic, acesta, povesteste Simona, a inceput sa lovesca cu pumnul in geamul masinii cerindu-i sa-i prezinte actele. "I-am spus ca o voi face, daca inceteaza sa mai loveasca masina" si, spune ea, l-a averitizat ca in caz contrar il va filma cu telefonul mobil.

Acela a fost momentul in care Simona afirma ca omul legii a devenit foarte violent, iar ce a urmat a fost un adevarat cosmar: i-a pus catusele si a lovit-o peste sini, iar tipetele sale l-au infuriat si mai mult pe politist, care a trintit-o la pamint si a lovit-o puternic, urmele violentei fiind vizibile la nivelul capului si al intregului corp. Vazind momentul in care era presata de masina cu fata si avind catusele la miini, un sofer din trafic, ce se oprise sa vada ce se intimpla, a sunat el insusi la 911. La locul incidentului s-a deplasat un alt echipaj de politie care a chemat abmulanta pentru a o transporta pe Simona la spital.

Acum Simona Tibu este acuzata de opunerea rezistentei la arestare si obstructionarea justitiei. Politistul care a agresat-o violent nu se afla (inca) sub nici o acuzare, pe perioada in care se afla sub investigare fiind transferat la munca de birou.

Romanca nu vrea sa lase lucrurile asa si a contactat deja o firma de avocatura pentru a o reprezenta in acest proces ce va incepe in luna septembrie.

Simona: " Am simtit ca daca politistul imi mai face ceva, mor acolo"

- Relatati-ne cum s-au petrecut faptele in acea zi de simbata, 3 august.

- Inlocuiam un dentist care era in vacanta si mergeam la cabinet sa ma ocup de pacientii sai. Plecasem de acasa, din oraselul Camrose, si mergeam pe Austrada 21 spre Edmonton. La un moment dat am depasit un politist pe motocicleta, grabindu-ma sa ajung la pacienti. Mergeam cu 130 km/h in zona de maxim 100 km/h si l-am enervat ca l-am depasit. M-a oprit, a venit pe partea dreapta a masinii, pe partea pasagerului, si mi-a batut violent cu pumnul in geam. Am mai fost oprita de Politie, nu a fost prima oara, insa nimeni nu mi-a batut cu pumnul in geam. Am deschis geamul complet pe partea mea si i-am spus sa nu imi mai loveasca masina, caci e proprietatea mea si nu are dreptul sa o loveasca. Atunci s-a enervat, a inceput sa tipe, cerindu-mi actele masinii, carnetul de conducere si asigurarea auto. I-am raspuns ca i le dau daca nu imi mai loveste masina, iar daca continua sa bata in masina il voi inregistra. Aveam un IPhone in mina dreapta. Atunci s-a enervat si mai tare, m-a lovit peste mina in care aveam telefonul si mi-a ordonat sa ies imediat din masina.

L-am auzit spunindu-mi: ''O sa te calc in picioare''

Am iesit, eram deja in stare de soc, caci ma lovise peste mina in care aveam telefonul. Mi-a pus imediat catusele la miini, s-a pus in spatele meu, m-a imobilizat si cu miinile m-a lovit peste sini, mi-a facut vinatai peste sini. Am inceput sa tip, nu aveam cum sa ma apar, cu catusele la miini nu aveam decit vocea cu care sa ma apar. Tipam dupa ajutor, sperind sa se opreasca cineva. Politistul m-a luat cu forta si m-a pus in spatele masinii, presindu-ma cu zona pelvisului inspre portbagajul masinii. I-am simtit organul sexual si atunci cu degetele l-am impins de mine. Am tipat cit am putut de tare si la un moment dat am simtit o lovitura in cap, prabusindu-ma pe asfalt.

Nu am avut cum sa ma apar, nu am putut sa imi protejez capul cu miinile, capul mi-a cazut ca un bolovan pe asfalt. L-am auzit spunindu-mi: ''O sa te calc in picioare''. Eram in stare de soc, plina de singe, pe asfalt mi-a curs singe de peste tot, din cap, din nas, de peste tot. Simteam lovituri pe corp, credeam ca se urca pe mine...

Am vazut un om care se apropie vorbind la celular si am strigat dupa ajutor. L-am vazut apoi pe acel om ca se intoarce si atunci am simtit ca daca politistul imi mai face ceva, eu mor acolo... nu mai rezistam.

Ulterior am fost dusa la spital. Am rugat o prietena sa faca public cazul, povestindu-i ce mi s-a intimplat. In urma acestei actiuni, cineva a contacta-o pe prietena mea, spunind ca socrii sai au fost martori la incident si au facut poze. Asa am reusit sa intru in contact cu o doamna, care mi-a dat o declaratie scrisa, fiind decisa sa ma ajute.

In declaratie, pe care o puteti publica fara a dezvalui insa numele martorei, scrie ca a vazut masina oprita de serif (politist -n.r) si a sesizat de la geamul casei cum acesta isi punea piciorul intre piciorele mele si ma presa inspre masina, ca sa ma umileasca. Cum i s-a parut foarte ciudat, doamna si-a chemat sotul. Nu au iesit insa afara din casa. Incidentul s-a intimplat pe autostrada, insa familia respectiva are o casuta chiar linga drum. Am avut noroc, ea a asistat la scena si a facut poze din geamul casei, pe care mi le-a trimis ulterior.

Am contact apoi GlobalNews si i-am rugat sa anunte ca daca mai sint si alti martori sa ma apeleze. Asa am primit un e-mail de la GlobalNews in care mi se spunea ca martorul care s-a oprit pe autostrada (cel cu celularul) a fost gasit si este dispus sa vorbeasca cu mine. Si el mi-a dat o declaratie, am fost la el impreuna cu o prietena si celalalt martor - femeia care a vazut totul din casa.

In explicatiile date, confirma ca am fost impinsa de trupul serifului inspre masina, moment in care el a sunat la 911 si s-a indreptat spre masina lui, in care se afla sotia sa. In secundele in care a fost intors cu spatele la noi eu am fost doborita la pamint, iar asta l-a enervat foarte mult. Initial eram presata in spatele masinii, iar cind s-a uitat inapoi eram deja pe asfalt, plina de singe. Acest martor nu a facut poze, insa a stat acolo, la locul incidentului, spunindu-le celor de la 911 ca este pompier si ca poseda un certificat de prim ajutor. Acest om care stie cind cineva are nevoie de prim-ajutor mi-a spus ulterior ca a crezut ca voi intra in stare de soc. Tot el a declarat ca l-a vazut pe serif punindu-mi genunchii in spate, eu fiind pe jos, pe asfalt, plina de singe.

Nu ma las!

Seriful a incercat sa ma intimideze, dar eu nu ma las. Nu am facut nimic gresit si nu mi-e frica.

Am fost acuzata ca m-am opus arestarii efectuate de un politist. Am primit o hirtie (Promise to Appear/Promesse de comparaitre) sa ma prezint la Tribunal pentru invinuirea de atac asupra unui ofiter de politie, deci am fost acuzata ca eu l-am atacat pe el, opunindu-ma arestarii si impiedicindu-l sa isi exercite controlul prin neprezentarea actelor.

Cind mi-a legat miinile l-am intrebat de ce face asta. Pentru ca nu ii arat actele, mi-a raspuns. Eu ti le arat, i-am spus, scoate-mi catusele sa iau singura din geanta permisul de conducere si celelalte documente.... Dar atunci era intr-o stare in care nu mai aveam cu cine vorbi...

Cred ca l-a enervat... Nu pot stii precis, fac o presupunere acum, dar cred ca l-a enervat mai intii ca l-am depasit, apoi ca a vazut ca vorbesc cu un puternic accent est-european, deci nu sint de origine din Canada, mai sint si femeie...

Pe Facebook-ul de la GlobalNews am fost numita tiganca, s-a scris ca sint o romanca tiganca...

Astept ca avocatul meu sa se intoarca din vacanta pentru a pregati o campanie de protest. Nu este o campanie de sprijinire a mea, asa cum gresit s-a inteles initial, caci sint capabila sa ma sprijin singura. Ci o campanie de destituire din Politie a celui care m-a batut.

Noi nu platim Politia in Canada ca sa ne brutalizeze.

Golden Gate Bridge

Gandacul de Colorado

Duminica, 27 mai, 2012, Golden Gate Bridge şi-a sărbatorit ziua de naştere, alaturi de nişte jocuri superbe de artificii si " laser display", jocuri care, au încântat miile de spectatori prezenţi la aniversarea a 75 de ani de existenţă a celui mai admirat şi mai vizitat pod din lume - Golden Gate Bridge, perla oraşului San Francisco.

Golden Gate Bridde şi-a etalat, ca de obicei, mantia tradiţionala de ceaţă, specifică zonei unde se află amplasat, dar, ca la un semnal invizibil, ceaţa s-a dispersat chiar cu puţin timp înainte să înceapă show-ul de artificii si de laser care a durat timp de 18 minute. Miile de spectatori care s-au aliniat intre Fort Point South si Pier 39, zona Embaracadero - un loc idilic de promenadă pe marginea oceanului, undeva in apropiere de celebra inchisoare Alcatraz - au fost fascinaţi de superbul joc de artificii şi de "desenele" inedite cu laser.

Unii au ales să sarbatorească evenimentul pe bicicleta sau la pas, pe cele doua alei pietonale ale podului, in timp ce alţii au preferat o plimbare cu bărcile si vaporaşele de agrement pe sub celebrul pod...

Golden Gate Bridge este perla orașului San Francisco, este simbolul orașului San Francisco, este podul cel mai fotografiat și poate cel mai vizitat pod din lume. A fost declarat una dintre minunile moderne din lume (Modern Wonders of the World) de către American Society of Civil Enginners. Golden Gate Bridge este la fel de frumos pe timp de zi, pe timp de noapte sau pe timp de ceață și mărturie stau și fotografiile atasate.

Din păcate, nu am putut fi prezent sa ii urez personal " La multi ani" acestui giuvaer arhitectural, dar rememorez cu placere clipele când am avut plăcerea şi onoarea să fiu oaspetele acestui minunat pod. Se intampla acum cateva luni, când, m-am decis să experimentez, first hand, frumusețea izbitoare a acestei minunății inginerești, "atacând" la opincă, una dintre cele două alei pietonale, care leagă partea nordică a orașului San Francisco, cu Marin County. Aceste alei (walkways) sunt destinate pietonilor, dar și bicicliștilor și celor cu rollerblades și sunt deschise între orele 5 am și 9 pm. Aleea din Est este deschisă pentru bicicliști și pe timp de noapte, fiind însă, închisă pentru pietoni.

Mărturisesc că m-am bucurat ca un copil mic când am pășit pe Golden Gate Bridge și o senzație instantanee de bine mi-a străfulgerat ființa la atingerea acestui pod. Era o senzație greu de explicat în cuvinte, trebuia să fii acolo pentru a realiza momentul impactului; era o stare de euforie care îmi gâdila endorfinele și mă purta într-o stare feerică de vis - o stare de fericire. Este un loc ideal pentru cupluri de îndrăgostiți (fie ele de același sex sau de sex diferit, că deh, suntem în San Francisco, cel mai liberal oraș din State), dar și pentru familii cu copii sau cupluri ajunse la „golden age". In timp ce contemplam imaginile superbe de pe pod, Golden Gate Bridge m-a rasfatat cu un moment inedit si emotionant al carui martor ocular am fost: o cerere în căsătorie, undeva pe la mijlocul podului!

EL îngenunchiase și îi oferise un inel persoanei iubite... în acest timp, EA, tremura și lăcrima de emoție... lumea s-a oprit pentru câteva minute si a savurat acel moment liric si fortuit al ritualul inedit, alaturi de cuplul de indragostiti.

După ce iubita sa, si-a revenit din socul emotional, a răspuns printre lacrimile de fericire care se rostogoleau pe obrajii inrositi de fericire, cu un simplu, dar hotarat: „DA"! Spectatorii ad-hoc al acestui superb moment emotional au izbucnit în aplauze. EL a luat-o în brațe și a sărutat-o cu pasiune, după care au plecat îmbrățișați către intrarea în San Francisco... Golden Gate Bridge devenise „nașul" neoficial al acestui cuplu fericit!

După acest eveniment total neașteptat, dar liric și plin de sensibilitate, mi-am rasfatat retina, admirand cu ajutorul echipamentul din dotare (un binoclu performant), nu mai puțin celebra fostă închisoare Alcatraz - unde Al Capone a fost unul dintre faimoșii „rezidenți" - aflată la câțiva kilometri depărtare. După ce am făcut o „cură" de Alcatraz, via binoclu, mi-am mutat privirea în dreapta mea unde am putut admira silueta și arhitectura orașului San Francisco... în acest timp pe sub pod trecea un megaship de croazieră și, of course, că panorama să fie completă , deasupra noastră survola un hidroavion (o modalitate excelentă pentru turiști de a experimenta un"bird view" și a admira insula Alcatraz, Fisherman's Warf, Angel Island, Bay Bridge sau Downtown San Francisco).

Golden Gate Bridge îmi răsfățase toate simțurile cu aceste superbe imagini... am închis pentru un moment ochii și am respirat cu nesaț aerul deosebit al oceanului care se lasă gâdilat de o briza gentilă și plăcută, made în San Francisco Bay. După acest intermezzo de răsfăț personal de la mijlocul podului, am luat-o din nou la opincă și m-am îndreptat către capătul podului, spre intrarea în San Marino County, unde am făcut stânga împrejur si m-am intors înapoi, către locul unde parcasem mașina.

De ce numele de Golden Gate Bridge?

Mulți cred că numele de Golden Gate Bridge vine de la culoarea international orange care dă impresia de golden, dar în fapt, adevărul este altul... Golden Gate se refera la strâmtoarea Golden Gate Strait care face legătura dintre Oceanul Pacific și Golful San Francisco. Strâmtoarea are aproximativ 3 mile (4.8 km) și a fost numită așa, de către Army Captain John C.Fremont în anul 1846.

Golden Gate Bridge cucerește Hollywood-ul

Hollywood-ul, la rândul lui, nu a putut nici el să stea departe de acest magnetism pe care îl emană aceast giuvaer arhitectural, fiind și el atras și fascinat de miticul Golden Bridge, care a fost scenă a 26 de filme printre care aș aminti: The Maltese Falcon (1941), Escape în the fog (1945), Vertigo (1958), Superman (1971), The Domino Principle(1977), The Rock (1996), Interview with a vampire (1994), Star Trek (2009), Final Analysis (1992) și cel mai recent film „Going the distance" (2010 - un film cu Drew Barrymore)

Câteva date tehnice

Construcția acestei „Modern Wonders of the World" a început pe 5 ianuarie 1933 și a durat până în anul 1938, când pe 28 mai, a avut loc deschiderea oficială. Inginerul șef Joseph B. Strauss a compus și un poem, „The Mighty Task is Done" în cinstea acestui eveniment.

În anult 1937, Golden Gate Bridge a fost cel mai lung pod suspendat, având o lungime de 1280 de metri, distincție care a menținut-o până în anul 1964... de atunci a mai fost depășit de alte 8 poduri, dar în SUA rămâne pe locul doi, după Verrezano-Narrows Bridge din New York City. Lungimea totală este de 2737 de metri, iar turnul de suspensie are o înălțime de 211 metri deasupra apei, distanța dintre podul propriu zis și apă fiind de 75 de metri.

De ce culoarea portocalie a podului?

În fapt este orange vermilion și a fost selectată pentru că îmbunătățește vizibilitatea pentru vasele care trec pe sub pod și pentru că se potrivește foarte bine peisajului din jur și da un contrast deosebit între cer și apă. În anul 1965 culoarea originală a fost înlocuită datorită coroziunii.

Taxa de colecție

Pe data de 19 octombrie 1968, Golden Gate Bridge a fost primul pod major din lume care a instituit „toll colection" ( taxa de trecere) și de atunci și alte poduri au urmat acest exemplu care a fost unul de succes. În prezent taxa de trecere a podului (numai pentru mașini) este de $5 pentru cei cu abonament și de $6 pentru cei care plătesc cash. Ca un fapt divers, se estimează că de la deschiderea oficială din anul 1937 și până în aprilie 2011 au trecut aproape două miliarde de mașini.

Destinația cu cele mai multe sinucideri

Golden Gate este, din păcate, destinația cea mai căutată din lume pentru cei care aleg să încheie conturile cu viața. Rata de fatalitate este de 98%, dată fiind distanță de 75 de metri dintre pod și apă și viteză de impact de aproximativ 120 km/oră. Cei puțini care reușesc să supraviețuiască impactului mor din cauza hipotermiei sau pur și simplu se îneacă. Se estimează că au avut loc peste 1200 de sinucideri de la inaugurarea podului, o medie de 30 de sinucideri pe an. Până în anul 2006 s-au contabilizat doar 26 de supraviețuiri. Pentru a preveni sinuciderile s-au instalat „suicide hotline telephones" și patrule de polițiști pe biciclete care să fie în alertă și să încerce să prevină eventualele tentative de sinucidere. În anul 2006 s-a filmat controversatul film „The Bridge", care a fost filmat de-a lungul unui an întreg, 2004, cu ajutorul a două camere montate în două locații diferite, camera care înregistrau non-stop de-a lungul zilei și care au înregistrat 23 de sinucideri și au reușit să prevină alte câteva tentative. În film au fost intervievați prietenii, familiile și martorii celor care s-au sinucis și au fost oferite în detalii mărturii despre motivele care au stat la bază acestor sinucideri: depresii, droguri, boli mentale, decepții în dragoste sau motive financiere. O mărturisire a unuia dintre prietenii celor care s-au sinucis: „Nu știu de ce se omoară unii. Toți trecem prin momente de disperare. Pentru mulți dintre noi însă răsare soarele... Chiar nu știu de ce se sinucid. Poate vor să se elibereze de o durere sau poate vor să zboare cu adevarat"

Este o vorbă care spune: „Vedi Napoli , e puoi muori"... eu aș parafraza cu: "See Golden Gate Bridge, and live happily ever after!"

La multi ani, Golden Gate Bridge!

A murit regizorul unei lovituri de stat

Silvia Jinga -Curentul International

Nu ştiu dacă istoria filmului îl va reţine pe Sergiu Nicolaescu, ştiu însă că istoria va reţine numele lui pentru contribuţia masivă la regizarea loviturii de stat căreia i-a dat aspectul unei revoluţii în care unii tineri au crezut şi au plătit cu inocenţa şi buna lor credinţă. Căci dacă se spune pe bună dreptate că Ion Ilici Iliescu are mâinile pătate cu sânge, afirmaţia i se poate tot atât de bine aplica şi lui Sergiu Nicolaescu pentru mai multe din faptele sale.

Sergiu Nicolaescu (1930-2013) a fost printre favoriţii dictaturii comuniste, beneficiind de sprijin financiar în realizarea unor filme istorice precum Mihai-Viteazul sau Dacii care serveau orientării naţionalist comuniste a regimului Ceauşescu. A trăit, cum s-ar spune, în stratosfera clasei politice conducătoare, împărtăşindu-se din toate privilegiile ei. Nimic nou sub soare. Dintotdeauna pătura dominantă şi-a avut aliaţii ei în cultură şi artă bine remuneraţi. Lovitura de teatru apare în momentul în care actorul şi regizorul Nicolaescu se implică total în procesul loviturii de stat, ajutând din răsputeri la mascarea ei printr-o revoluţie, în care atrage mii de oameni în Bucureşti prin îndemnuri lansate la postul naţional de televiziune. Interesant ni se pare că în 1988 Sergiu Nicolaescu se împrieteneşte cu colonelul Ion Nicolescu, comandantul unei unităţi de armată la Ploieşti. Se spune că din călătoriile sale în Occident, inclusiv în Noiembrie 1989 în Germania Federală, regizorul şi-a adus arme pentru că, zicea el, simţea că se pregăteşte ceva. Lucrurile se leagă între ele. În 22 decembrie 1989 el este acela care l-a chemat pe colonelul de la Ploieşti să se deplaseze la Bucureşti împreună cu cei 1600 de militari şi tot el i-a întâmpinat la intrarea în Bucureşti. Acelaşi om care invitase o armată în Bucureşti, o armată care a dezlănţuit un război teribil împotriva populaţiei, îi instiga în aceeaşi zi pe bucureşteni să iasă în stradă şi să vină la televiziune cu milioanele. Uitase oare regizorul că nu dirija o luptă pe platou, ci se juca cu însăşi viaţa oamenilor, a acelora care suferiseră la cozi interminabile pe când el ducea un trai de huzur? Şi oamenii l-au ascultat ca să moară cei mai tineri şi mai inocenţi dintre ei. Aşa că atunci când afirmăm că Sergiu Nicolaescu ar fi trebuit să fie întemniţat ca şi mentorul lui Iliescu nu facem o afirmaţie gratuită.

Sergiu Nicolaescu a netezit pas cu pas impunerea lui Iliescu în acele zile în prim planul politic al României, chemându-l la televiziune, salvându-l dintr-un moment stânjenitor ca acela când comunistul înrăit s-a adresat mulţimii cu „tovarăşi”, fiind huiduit. De altfel regizorul nu se sfieşte să-l prezinte pe Iliescu ca fiind „un comunist convins” care are caracter. Cu adevărat „curat murdar”. Tot ce a urmat în istoria ţării după 1989 a demonstrat perfidia regizorului şi a liderului putchist. Semnificativ mi se pare de asemenea că Nicolaescu se referă la „marea Uniune Sovietică”, adevărata prietenă a noastră. Când Petre Roman a fost auzit vorbind cu consulul sovietic la Bucureşti de către un martor ocular, Sergiu Nicolaescu se afla şi el în preajma diplomatului şi nu întâmplător. Ştim astăzi că tot de la Răsărit ne-a venit lumina şi în Decembrie 1989, iar Sergiu Nicolaescu, Iliescu, Silviu Brucan, Petre Roman şi alţi foşti agenţi sau fii de agenţi cominternişti s-au implicat într-o lovitură de stat cu consecinţe încă neprevăzute pentru istoria contemporană a României.

Nu mi se pare deloc întâmplătoare ascensiunea lui Sergiu Nicolaescu în timpul regimului de dictatură. El este nepotul lui Nicolae Cambrea, cel care a format divizia NKVD „Tudor Vladimirescu” din prizonierii români care au ales să treacă de partea inamicului. Ana Pauker a fost direct implicată şi interesată în constituirea acestei divizii. La propunerea lui Lavrenti Beria, Stalin însuşi l-a numit pe Cambrea general de brigadă. Şi cum să nu fie Ana Pauker interesată în formarea diviziei când în 1946 urmau alegerile generale în România, falsificate de comunişti. În aceste alegeri generale Nicolae Cambrea a condus Comisia Electorală a armatei şi se mai spune că Ana Pauker a fost amanta acestui cap al armatei care a ales trădarea pe toate fronturile.

Culmea coincidenţei, peste ani nepotul care nu va îmbrăţişa cariera armelor are totuşi de-a face cu o armată pe care o convoacă în împrejurări decisive pentru soarta României. Pe amândoi îi leagă acelaşi act de trădare a intereselor ţării faţă de „marea” putere de la Răsărit.

Dacă Paul Goma s-ar fi întors în ţară ca să dirijeze o insurecţie împotriva dictaturii ceauşiste ni s-ar fi părut firesc şi salvator pentru că viaţa lui era o chezăşie pentru gestul lui politic. Când însă un profitor al dictaturii comuniste este autorul montajului de film cu execuţia Ceauşeştilor faptul nu poate decât să ne îngreţoşeze. Culmea ipocriziei, Sergiu Nicolaescu a fost numit preşedinte (1990-1992) al Comisiei Senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din Decembrie 1989, iar din 1993 până în 1996 a fost vicepreşedintele onoratei comiţii. Deşi a fost printre cei mai informaţi despre pregătirea şi desfăşurarea loviturii de stat, se înţelege că a făcut tot posibilul ca nimic esenţial să nu transpară şi adevărul să fie ascuns cât mai adânc. Numirea lui ni se pare tot atât de hilară ca şi aceea a lui Horia Patapievici, azi consumată, în fruntea ICR, de la tribuna căreia a proferat injurii la adresa poporului român, a istoriei şi valorilor sale sau a lui Vladimir Tismăneanu, fiu de fost politruc, în fruntea comisiei de deconspirare a crimelor comunismului. Să-i lăsăm să vorbească despre aceste crime pe cei ce au suferit în închisorile comuniste nu pe cei care s-au prevalat de favorurile regimului impus României cu baionetele Armatei Roşii.

A trecut la cele veşnice un răsfăţat al dictaturii comuniste care a ales fără scrupule şi la sfârşitul vieţii rolul „emanatului” în sinistra farsă jucată poporului român.

OFIŢERUL AMERICAN TUDOREL CALIGA A DEFILAT ÎN ESCORTA PREŞEDINTELUI OBAMA

Simona Botezan - Miorita USA

Parada Inaugurală de la Washington a avut o surpriză foarte plăcută şi pentru români. Ofiţerul american de origine română, Tudorel Caliga din Woodbridge, Virginia, a defilat ȋn una dintre formaţiunile militare de escortă a preşedintelui Obama, Port Security Unit – 305, formaţiunea de Rezervă a Gardei de Coastă, sub comanda ofiţerului Michael Ferullo.

“Nu merit ȋn nici un fel cuvintele de apreciere pe care mi le adresaţi. Nu am făcut absolut nimic deosebit, nimic ieşit din comun. Pur şi simplu, soarta a decis să am cinstea şi onoarea să fiu unul din cei aleşi să reprezinte, ȋn faţa naţiunii şi a preşedintelui, aproximativ 50.000 de membri ȋn serviciu activ şi rezervişti, dedicaţi trup şi suflet unei cauze mai mari decât ei ȋnşişi. Este vorba de United States Coast Guard, unul din cele cinci servicii militare americane” a spus ofiţerul Tudorel Caliga, cu modestia care-l caracterizează.

Parada Inaugurală de la Washington, D.C. a ȋnceput ȋn jurul orei locale 3,30 pm. Traseul era plin până la refuz, atât din cauza cetăţenilor care aveau tichete şi s-au dus ȋn tribune de dimineaţă ca să-şi ocupe locurile pentru paradă, cât şi din cauza publicului fără tichete, care a umplut trotuarele de pe Pennsylvania Avenue imediat după ȋncheierea ceremoniei “swearing-in” de la Capitoliu.

Ne-a fost imposibil să mai găsim locuri ȋn tribune, aşa că am urmărit parada din mulţime - o mulţime entuziasmată, care aştepta cu nerăbdare sosirea celor 58 de formaţiuni selecţionate (din 2800 de aplicaţii) şi opt care alegorice, care au defilat pe traseul tradiţional dintre parcul Marshall, Pennsylvania Avenue şi Casa Albă.

Unitatea Pazei de Coastă, din care face parte ofiţerul Tudorel Caliga, a fost una dintre cele 58 de formaţiuni selecţionate pentru Parada Inaugurală din 21 ianuarie 2013. Unitatea a desfăşurat anul trecut o misiune de şase luni ȋn Kuwait pentru securizarea ţărmului şi protecţia porturilor strategice din Golful Arabiei de Nord. Misiunea s-a ȋncheiat ȋnainte de Ziua Independenţei (4^th of July), iar rezerviştii s-au ȋntors acasă pentru a sărbători Ziua Naţională alături de familiile lor. Despre misiunea ȋndeplinită cu succes anul trecut, ofiţerul Tudorel Caliga mi-a spus:

“Formaţiunea cu care am participat la festivităţi este compusă din 90 de membri, reprezentând Port Security Unit 305 (PSU-305), unitatea la care sunt ȋn mod curent ataşat, ca locotenent ȋn detaşamentul de suport tehnic şi armament. În 2 Iulie 2012, ne-am ȋntors acasă cu fruntea sus după ce ne-am completat cu succes deplin misiunea ȋn Orientul Mijlociu. PSU-305 este concepută să intervină ȋn orice punct de pe glob ȋntr-un termen record şi gata de acţiune; foloseşte o combinaţie letală de forţe maritime şi de uscat, specializate ȋn operaţiuni de protejare şi securitate a obiectivelor importante din zona litorală şi a porturilor maritime şi fluviale. În fruntea formaţiei este Comandantul unitaţii, Commander Michael Ferullo, un rezervist ca şi mine, ofiţer de poliţie ȋn viaţa civilă, extrem de implicat ȋn ultima perioadă ȋn eforturile de recuperare din distrugerile provocate de uraganul Sandy.”

Înfiinţată ȋn mai 1999, Unitatea de Rezervă PSU-305 a Pazei de Coastă, a participat la misiuni de securitate și protecţie ȋmpotriva terorismului, sabotajului, spionajului, subversiunilor şi atacurilor. Unitatea are o carte de vizită impresionantă. De-a lungul timpului a participat la operațiuni militare importante, cum ar fi: Enduring Freedom, Desert Storm, Noble Eagle sau Uphold Democracy, dar şi la operaţiuni de sprijin umanitar, de exemplu ȋn Haiti după cutremurul devastator din ianuarie 2010.

Prezenţa locotenentului Tudorel Caliga ȋn escorta preşedintelui american, ȋntr-o formaţiune care a defilat ȋn Ziua Inaugurării pe Pennsylvania Avenue, reprezintă un moment inedit şi o mândrie pentru comunitatea românească din America. Despre Parada Inaugurală ofiţerul Tudorel Caliga mi-a mărturisit că i-a creat emoţii profunde:

„Defilarea ȋn ȋntregime, dar ȋn special momentele de vârf ȋn care am prezentat onorul domnului preşedinte Barack Obama, Comandantul Forţelor Armate Americane, vor ramâne ȋntiparite pentru totdeauna ȋn memoria mea. Este vorba de sentimentul copleşitor de patriotism pe care ȋl simt pentru ţara mea adoptivă - nu-l pot descrie ȋn cuvinte. Pentru mine personal şi pentru PSU-305, aceasta a fost prima participare la o paradă / festivitate de acest gen. Comparată cu alte Inaugurari, Inaugurarea 2013 desigur are o semnificaţie specială pentru mine cel puţin, pentru că nu am fost, ca ȋn alte dăţi, doar un spectator pe străzile Capitalei federale sau la televizor. Un alt ofiţer, coleg din PSU-305, Commander Michelle Watson, s-a ocupat direct de securitatea traseului de defilare, şi şi-a ȋndeplinit misiunea cu brio. Din cauza acestei uriaşe responsabilităţi, nu a putut defila alături de noi, dar cu toţii ne-am bucurat enorm când am auzit ȋncurajările ei de la o tribună, ȋn momentul ȋn care ne apropiam de Casa Albă.”

Tudorel Caliga este ofiţer de carieră. A ȋmbrăţişat cariera militară ȋn România, unde a absolvit Academia Navală „Mircea cel Bătrân” din Constanţa. În Statele Unite şi-a ȋnceput serviciul militar ȋn 15 Septembrie 2001, la câteva zile după infamul atac terorist de la World Trade Center, care a cutremurat planeta şi a curmat viaţa a peste 3000 de oameni nevinovaţi, majoritatea civili, de diferite naţionalităţi. Ziua neagră a celui mai sângeros atentat terorist de pe teritoriul SUA l-a determinat pe Tudorel Caliga să-şi reia cariera militară:

„ Pe vremea aceea aveam statutul de rezident permanent. Am pornit de jos, ca E-4. În 2004 am obţinut cetăţenia americană. În 2005, am fost selectat pentru şcoala de ofiţeri. În 11 ani de serviciu militar am fost mobilizat de 3 ori, şi mulţumesc din suflet bunului Dumnezeu pentru că m-a avut ȋn grijă, să mă ȋntorc teafar acasă alături de familie şi prieteni”, a declarat ofiţerul Tudorel Caliga pentru ziarul Mioriţa USA, după Parada Inaugurală.

Mulţumesc ofiţerului Tudorel Caliga ȋn numele redacţiei şi al cititorilor, pentru felul ȋn care ȋşi reprezintă - cu cinste şi onoare - ţara adoptivă, dar şi pe cea nativă. Îi dorim puterea să ducă la bun sfârşit misiunile care-i vor fi ȋncredinţate ȋn viitor şi puterea de a-şi ȋndeplini visele pe acest pământ „the land of the free and the home of the brave”.

Concursul NARPA 2014

Thursday, November 7, 2013

Reguli de notare

Juriu concurs NARPA 2012

Wednesday, November 6, 2013

Articole intrate in concursul NARPA 2013

Aspects of the Regime of Forced Labor in Romania in the 1950 s’

VERTIGO în retrospectiva timpului meu.

Un generos periplu literar prin comunitătile românilor din America

A murit regizorul unei lovituri de stat

Blog Archive

Vizitatori